”Cine ne tiranizează? ”

http://www.revista22.ro/articol.php?id=13039

Am ales să comentez acest articol, nu pentru că aș fi dezamăgită (pentru că în privința domnului Cornea nici nu m-am amăgit vreodată ca să am din ce mă dezamăgi), nici pentru a face, cine știe, vreo referire la conduita publică a domniei sale din perspectivă morală, nici pentru a blama odată în plus ”băsismul” prevalându-mă de un nou prilej de revoltă.  E dreptul său, în fond, să fie de partea cui vrea, să vadă ce vrea și cât vrea din orice. E dreptul său la o opinie  Personal cred că toți oamenii de cultură aliniați de partea președintelui Băsescu sunt victime și prin urmare vrednici mult mai degrabă de compasiune decât de ocară.  Indiferent dacă sunt victime ale unui șantaj, ale unei manipulări, ale unei idei greșite despre consecvență, ale unei iluzii sau pur și simplu victime ale unor raționamente deficitare, tot demni de milă sunt.

Ce mă supără însă, personal, este că acești domni și doamne ne consideră  pe toți (cei care îi citim) o masă amorfă de idioți. Ne trântesc în reviste așa zis ”culturale ”  articole pentru oligofreni  într-ale culturii, pentru ignoranți în materie de democrație, politică, doctrine și ideologii și orice, iar asta mă jignește și mă insultă în calitate de cititor și de ins trecut prin bibliotecă.  Acest articol al domnului Cornea, care denunță pe bună dreptate  spectacolul mediatic (și eu am făcut-o chiar acum două zile), acest articol în care își exprimă dezgustul (altmiteri cât se poate de legitim!) față de înscenarea și circul pe care le presupune transformarea unei revolte populare ( fie ea și marginală sau a unor marginali)  într-o emisiune de tip Big Brother, acest articol care acuză manipularea, bagatelizarea și gratuizarea la care e supus orice fragment de realitate odată luat în colimatorul mediatic, ei bine acest articol este scris și argumentat la nivelul la care se face presă în televiziunile pe care le blamează autorul său, exact în același limbaj, cu același ton afectat și tranșant, cu argumente la fel de simpliste și inconsistente, pe același ton ”sincer” la suprafață și manipulator în substrat .  Acest articol este scris în spiritul circului mediatic și sub imperiul urgenței de a convinge, de a tranșa, de a despărți apele, de a judeca partizan. Apoi raționamentele sunt foarte slabe, chiar mai slabe decât ale unor analiști de televiziune care ”fac audiență”. Ceea ce am de reproșat articolului este lipsa sa de orizont cultural, reducționismul argumentației, spoiala de limbaj, cu alte cuvinte nivelul intelectual foarte scăzut. E un articol scris visceral, expediat, ca pentru niște încuiați contaminați de toate metehnele societății, scris din stomac și nu din preaplinul minții.

Care e alternativa pe care presa ”culturala” de acest fel o  contrapune celei populiste, comerciale și de mare ”audiență”,  dacă limbajul e același, stilul de emisie a textelor e același, dacă în loc de idei ni se servesc tot ”convingeri”, dacă în loc de un ton cumpătat, analitic, reflexiv ni se oferă unul imperativ, dacă în loc de justificări și argumente ne sunt servite doar verdicte? NIVELUL e același.

O să mă rezum la a comenta o singură frază, pentru că nu vreau să o lungesc inutil.

”Protestatarii noştri înţeleg însă prea puţin din marile mize politice şi economice în joc; asta când nu le sunt de-a dreptul ostili, cum e cazul „revoluţionarilor“.

Cu alte cuvinte protestatarii sunt  manipulați și idioți, habar n-au pe ce lume sunt. Dar oameni de cultură admirabili *(Zoe Petre, Bogdan Teodorescu de exemplu) îi susțin și îi cred autentici pe manifestanți și, moralmente, se află printre ei la demonstrații.

Într-un fel, cât se poate de direct, domnul Cornea susține că doamna Zoe Petre și Bogdan Teodorescu, care fac parte din mulțimea de ”protestatari ai noștri”, ”înțeleg prea puțin din marile mize politice și economice în joc”. Dacă ținem cont de o logică elementară e limpede că îi jignește fără ocolișuri.

Domnul Cornea vorbeșe critic, de pe poziții de superioritate morală și intelectuală, despre promiscuitatea spectacolului mediatic, când el face parte din acest spectacol, când ceea ce scrie și felul în care o face cadrează foarte bine cu trivialitatea cu care ne-am obișnuit în presa românească, cu modul brutal, injurios de a ”ataca” exponenții taberei adverse, oricine ar fi ei. Stilul articolului este calibrat pe calapodul ”presei de scandal” împănată cu acuzații, demascări, verdicte suculente și acide. Unde e reflecția, moderația, deschiderea, înțelegerea, unde sunt acele calități care te fac demn de statutul de om de cultură în această mâzgăleală, în acest articol-maculatură? Ce caută acest text într-o revistă culturală? Unde e răbdarea intelectualului de a explica, de a se face înțeles? Ce anume îl face pe domnul Cornea superior mulțimii de justițiari din piață, dacă nu e cu nimic mai tolerant, mai calm, mai blând, mai rațional decât ei? Ce anume îl face demn de critică? Pun problema în termeni kantieni ca sa fiu mai clară.

Ce anume îți dă dreptul, moralmente, să ridici piatra sau să arăți cu degetul spre o capră râioasă, când și tu ai aceleași probleme, întreb?!  Faptul că tu ești om și ea capră? Dar dacă superioritatea e discutabilă și subiectivă, dacă ea nu a mai fost demult probată… dacă între timp, de când te-ai uitat ultima oară în oglindă te-ai prefăcut în țap și nu știi, mai ai dreptul să râzi de biata capră?

Deci dragă domnule Cornea, ori nu vreți ori nu puteți fi mai inteligent și mai nuanțat de atât. Mie mi-e totuna…