13
Jan
10

pesimist-optimist-idealist

Un pesimist de bine ar subscrie fără strângeri de inimă la ideea că, mai devreme sau mai târziu, prietenii te vor trăda, iubiţii te vor dezamăgi, amanţii te vor înşela. Realitatea empirică pare să confirme diagnosticul. Cu toate acestea în verdictul pesimist se strecoară o greşeală de observaţie, pe care orice idealist de bine o poate sesiza… O eroare care scapă invariabil ochiului daltonist al pesimistului: avem pe de-o parte un personaj, care este ego-maltratatul şi pe de altă parte restul omenirii alcătuit dintr-o hoardă de asupritori. Din formula enunţată, ego-maltratatul apare ca fiind victima absolută şi incontestabilă a imoralităţii celorlalţi, care sunt non-ego. Dar cum o astfel de creatură nu există, pentru că fiecare este la rândul său un ego, înseamnă că regula „inevitabilei trădări” poate fi formulată în două feluri: fie toţi vor trăda mai devreme sau mai târziu, iar cei păgubiţi vor deveni la un moment dat trădători, fie – dacă ne situăm în poziţia părţii vătămate, înseamnă că nu există păgubitori care să poată fi culpabilizaţi ci doar o armată de victime… Pesimistul se exlude din tagma trădătorilor atunci când emite judecata. Optimistul este tot un pesimit în esenţă, unul care n-a apucat să fie dezamăgit… În mod curios ambii se revendică din zona largă a „realismului”, unde simţul realităţii înseamnă capacitatea eului entuziast sau lezat de a-şi evalua starea şi de a judeca universul în funcţie de ea. Pentru un pesimist-optimist realitatea constă în suma binecuvântărilor şi palmelor pe care le încasează un egoist al cărui simţ moral veghează atunci când vine vorba de sensibilităţi şi raţiuni proprii şi adoarme atunci când sensibilităţile şi raţiunile sunt ale altora. Pesimistul-optimist este întotdeauna eroul sau victima acţiunilor „realului” asupra eului încărcat de dorinţe, vise, aspiraţii particulare, pe care le confundă apoteotic cu idealul. Dezbrăcat la piele, pesimistul-optimist este totuna cu omul generic pe care îl invocă, de pe poziţii măgulitoare sau defăimătoare… Viziunea pe care o are asupra acestui om generic coincide cu un autoportret proiectat, pentru că nimeni nu îşi poate imagina un rău sau un bine de care nu e capabil… Când se află în emisfera luminoasă, adică optimistă, acest individ îşi propagă o imagine de sine glorioasă, adică nesupusă niciunei judecăţi critice asupra restului omenirii, când intră în emisferă tenebroasă, adică pesimistă, condamnă restul omenirii pentru răul pe care e pregătit să îl facă… Idealistul autentic nu va repezi niciodată să spună „toţi oamenii sunt buni” sau „toţi oamenii sunt răi”, din motive lesne deductibile. Fiind un moralist nu va putea admite că lumea este fundamental inocentă sau fundamental coruptă pentru că acest lucru ar anula orice tentativă moralizatoare… Etica are sens cât timp lumea este concepută ca perfectibilă. Idealistul nu are o părere bună sau rea despre sine ci o părere despre perfecţiunea care trebuie urmărită cu obstinaţie… Idealistul se judecă la sânge, pentru că nu acţionează nici din dorinţă nici din compasiune, ci în virtutea unor imperative morale… Cei îngroziţi de intransigenţa acestuia sunt indivizii dispuşi să îşi acorde graţierea pentru orice vină, să îşi alinte slăbiciunile, într-o imberbă suficienţă şi într-o irascibilă mulţumire de sine, numindu-l pe idealist neom, inchizitor, intolerant, inadecvat realului din care face parte marea şleahtă a păcătoşilor.

Advertisements

0 Responses to “pesimist-optimist-idealist”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: