24
Jan
10

Răul simţ comun

Răul simţ  comun, ca orice dictator, se vrea omagiat, portretizat în aşa zisele “creaţii artistice” ale momentului, decantat şi răzgâiat prin ele, îşi cere birul şi gloria. Asemeni poeziei angajate care maimuţărea ideologia de bază  a diverselor regimuri politice, contemporaneitatea se pune în slujba consumismului – cuvânt de ordine al actualei maladii sociale – marginalizând tot ceea ce ar putea sta în calea proliferării domniei simţului comun. Grosul populaţiei trebuie să cumpere cât mai mult, fără discernământ, tot ce se poate, să consume, să devoreze şi să arunce a doua zi ce a ingurgitat în ziua anterioară pentru ca nevoia de a cumpăra din nou ceva, orice, să rămâna intactă, proaspătă şi vie. Dacă un anumit produs le-ar putea astâmpăra o nevoie vitală, oamenii nu s-ar mai repezi în galantare, ci şi-ar savura “avuţia” şi o astfel de situaţie ar fi calamitantă pentru comercianţi. De aceea populaţia trebuie să rămână într-o oarecare stare de insatisfacţie, cumpărând şi consunând în neştire, pentru ca maşinăria socială să fie un perpetuum mobile.

În era consumistă, clienţii trebuie flataţi prin orice mijloace ca să poată fi determinaţi să îşi investească timpul şi banii. Imaginea “umanităţii” din actualele produse culturale trebuie să fie de aşa natură fardată şi ferchezuită, racordată la dimensiunile patului procustian ale simţului comun, încât  să nu existe riscul ca poporul să se simtă disconfortat sau chiar ultragiat privindu-se într-o asemenea oglindă…

Oamenii cumpără ceea ce au apucat deja să valorizeze: investesc în cunoscut şi nu în necunoscut; se aşteaptă ca investiţia să le aducă satisfacţii. Dacă merg la teatru, spectatorii erei consumiste au anumite exigenţe: vor să se simtă bine, să exulte, să se uite în oglinda fermecată şi mincinoasă şi să tragă concluzia că fiecare dintre ei e mai bun şi mai frumos decât ceilalţi să se asigure că ei sunt eroii pozitivi şi să nu aibă nici cea mai vagă bănuială că urâţenia şi grotescul personajelor rizibile sau detestabile are fi o caricatură a propriei lor identităţi. Sălile de teatru sunt pline, e cert. Cărţi se cumpără. Oamenii par avizi de artă ? Majoritatea nu caută mijloace de cunoaştere mergând la teatru sau citind, nu vor să descopere nimic, vor doar să recunoască lucruri ştiute, să se regăsească şi să juiseze într-un delir narcisic, să-şi identifice vecinul odios caricaturizat pe scenă, să descifreze profilul cutărui om politic. Catharsisul nu se poate produce în asemenea condiţii. Nu e nimic de ars, de transfigurat,  de transgresat, de rumegat măcar în consecinţa contacului cu imaginea dintr-o oglindă trucată. Cei mai mulţi iau drept artă ceea ce nu e şi evită fatidic contacul cu arta adevărată, se tem de ea ca de un flagel, cu superstiţie şi spasme fobice. Întâlnirea cu ea i-ar putea pune în încurcătură, le-ar putea creea dificultăţi. I-ar şoca, i-ar « agresa ». Nu arta e ceea ce caută, nu lumina unor întrebări răscolitoare… vor doar să se delecteze, să se mai flateze puţin, să se relaxeze… Vor să « regăsească » mâzga mentală de zi cu zi în care trăiesc imortalizată pe scenă sau în paginile unui roman şi să exclame în sinea lor : « curat ca în viaţă » !

Oginzile trucate nu îţi răspund la întrebări adevărate… Oglinda vrăjitoarei din Albă ca Zăpada o minte pe cotoroanţă şi de aceea e atât de nefericită şi frustrată şi nu îşi găseşte liniştea.  Doar adevărul ne face liberi, iluzia creează dependenţe nocive. Arta ar putea fi o cale spre libertate, dar „arta” dictaturii consumiste nu e decât o monedă de schimb în holospaţiul care menţine în funcţiune maşinăria socială, un avatar al puterii.

Advertisements

0 Responses to “Răul simţ comun”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s




copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: