27
Jan
10

Romanul postmodern

Dacă romanul modern şi existenţialist au reuşit să ajungă într-un punct de rafinament expresiv prin care să dea carne sufletului şi suflet celor trupeşti sau să le unifice într-o sintaxă revelatoare care dizolvă schisma carteziană dintre ele perpetuată cultural preţ de secole, romanul postmodern cade din acest punct de graţie într-un obscurantism semnatic în care şi sufletul şi trupul îşi pierd identitatea şi apar din nou segregate în dimensiuni paralele.

Matthew Monahan

Sufletul e în primul rând dizolvat în conştiinţă, aşadar în ceva relativ, permeabil la orice fel de schimbare, iar trupul devine un simplu corp fiziologic, ghidat sau supravegheat critic de conştiinţă, dintr-o altă sferă… Corpul are o viaţă a lui proprie, pe care conştiinţa n-o poate, decât, eventual, îngrădi. Natura umană redevine duală în postmodernism, după ce suprarealiştii, existenţialiştii şi nihiliştii secolului XX au încercat s-o unifice în individ în forme ireductibile. Romanul postmodern ne vorbeşte despre aventurile minţii pe de-o parte şi despre cele ale trupului pe de alta. Sexualitatea e un focar de angoasă, nebunie şi zbucium continuu, pentru că nu mai e guvernată de legile spiritului sau de vreo voinţă sufletească ci de imbolduri inconştiente, fantasme, acte compulsive. Conştiinţa asistă neputincioasă la zvârcolirile scorpiei care posedă trupul. În postmodernitate am ajuns aproape să asociem reflex noţiunii de corp ideea de sexualitate. Iar dacă nu e surprins în posturi sexuale, corpul e disecat anatomic sau redus la aspectele lui jenante: boala, mizeria, abjecţia la ceea ce, iată, scapă de sub controlul conştiinţei. S-ar zice că mentalitatea postmodernă vânează cu obstinaţie ceea ce mintea nu poate incorpora, absorbi sau manevra. O obsesie a puterii până la urmă este ceea ce mocneşte în subteranele acestor invocaţii recurente ale universului de dincolo de ceea ce putem sau avem libertatea să fim, să decidem… Tot ce ne scapă, tot ce e evanescent, ambiguu, indicibil, neraţionalizabil, impulsiv, ascuns, animalic, reflex devine obiect de invocaţie (nu neapărat de studiu) în arta şi literatura postmoderne.

Thomas Houseago

Unele romane, excelente la nivel de stil şi resurse narative alunecă într-o groapă de potenţial atunci când scot la rampă pasaje descriptive care fac referire la viaţa trupului. Un prim lucru demn de remarcat este că e vorba de „descriere”: corpul e privit din exterior, ca o entitate străină sinelui. În romanul existenţialist se trăia prin corp, în cel postmodern în cel mai fericit caz corpul e un focar de trăire, autonomă însă faţă de toate celelalte, ca şi cum ar exista o prăpastie de netrecut între dimensiunea în care subzistă corpul şi cea în e sediul fiinţei. Corpul ca non-fiinţă, ca fapt eteronom conştiinţei, ca umbră intangibilă şi indezirabilă a acesteia.  De aceea cele mai multe dintre aceste pasaje livreşti care evocă acte fizice sunt plicticoase, aride, saţioase, excedentare în contextul cărţii. Se petrec pe un alt plan decât cel în care personajele există, simt, gândesc, se frământă, se petrec într-un vacuum existenţial şi devin abia post-factum obiect de meditaţie sau analiză, parte integrantă a conştiinţei. Corpul este înfăţişat ori cu dezgust ori chiar duşmănos ori cu o suspectă indiferenţă. Corpul apare ca unealtă a degradării omenescului din noi. De unde această oroare, cu iz medieval, faţă de ceea ce modernii s-au străduit frenetic să umanizeze? Există acum un fetiş negativ al corporalităţii, asemănător reprezentărilor fobice ale trupescului din perioadele pre-moderne. Dacă atunci corpul era periculos, malefic, detestabil, iar acum este dizgraţios, urât, înjositor. Postmodernii nu evită corpul, dimpotrivă, îl evocă în mod prolific, însă redus la aspectele lui inferioare sau, în tot cazul, într-o cheie negativă. Modernii vedeau „flori” în „mucegai”, postmodernii văd mucegai în flori. Căderea este evidentă. Poate fi expresia vie a unei specii dezgustate de ea însăşi, dar poate fi şi o alunecare de pe sârma pe care mergeau modernii, idealiştii, romanticii, expresioniştii.

Ellen Gronemeyer

Noţiunea de fiinţă e din ce în ce mai controversată, mai ambiguă. Până una alta, trupul apare conceput ca o malformaţie a conştiinţei, ca o cangenă a acesteia, ca un cheag dureros pe care îl târăşte după ea. Sufletul a dispărut din dezbaterile culturale, din romane, chiar şi din poezie. E din ce în ce mai rar numit şi atunci mai degrabă într-o notă parodică sau aluzivă. De aceea tot ce ne-a mai rămas întreg, nesegmentat e trupul. Poate că nevoia de unitate e cea care impune evocarea lui, recurentă. Încotro ne îndreptăm? Probabil către o deconstrucţie a trupului. Şi, odată ce şi acesta va deveni o substanţă volatilă, ca şi cea a fiinţei, vom rămâne doar cu corpul gol al ideilor şi vom ajunge, poate, în sfârşit, în Atlantida.


Advertisements

0 Responses to “Romanul postmodern”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: