05
Feb
10

Câinele şi lupul

Un subiect care a făcut vâlvă în presă în ultimele zile este legat de intenţia autorităţilor locale de a eutanasia câinii vagabonzi.

În primul rând că asemenea hotărâri nu trebuiesc luate fără consimţământul comunităţii, că nu degeaba se numesc ei “câini comunitari”. În al doilea rând e necesară o dezbatere publică înainte de a se trece la fapte şi sondaje. În al treilea rând mă îndoiesc că despre eutanasiere e vorba, pentru că o asemenea procedură ar costa mai scump decât construirea unor adăposturi la marginea oraşelor. Asemenea adăposturi ar trebui să funcţioneze ca nişte orfelinate pentru câini şi e necesar să existe dintr-un motiv elementar: câinii sunt în această situaţie datorită oamenilor, aşa cum sunt şi copii abandonaţi care nu se cade să fie împuşcaţi sau otrăviţi sau „eutanasiaţi” doar pentru că îi cad statului pe cap şi îl mănâncă şi îl ustură ca păduchii. Copiii abandonaţi trebuie îngrijiţi pentru că sunt pui de om, ei există în lume datorită deciziei unor oameni, ca şi câinii. Dacă lupul este creaţia Domnului sau a naturii (după cum preferaţi), câinele este creaţia omului. Suntem responsabili de ceea ce creăm. Din puctul meu de vedere suntem responsabili şi de ceea ce ucidem ca să mâncăm sau din plăcere sadică ori din orgoliu vânătoreasc, dar asta e o altă discuţie.

Am urmărit ieri o declaraţie televizată a unui apărător al drepturilor animalelor care habar n-avea să formuleze un argument cât de plăpând în sprijinul propriei poziţii. A ieşit la rampă cu cu o formulare ineptă şi anume aceea că Biblia spune „să nu ucizi”. Mă îndoiesc că domnul în cauză n-a strivit în viaţa lui un gândac, că n-a rupt o floare să i-o dea vreunei dame, că n-a mâncat şi el un pui. În China câinii sunt gătiţi în sos picant. În India măcelărirea unei vaci e mai gravă decât uciderea unui om. Aşadar chestiunea cu neucisul e o vorbă goală. Concepţiile şi mentalităţile legate de animalele cu care avem dreptul să ne hrănim şi cele cu care nu avem dreptul variază mult de la o cultură la alta şi trebuie ţinut cont de asta. Ce-i aia „să nu ucizi”? Nimic! într-o societate ticsită de abatoare. Oricând i s-ar putea obiecta bunului samaritean care s-a trezit vorbind la tv că, dacă e să ţinem cont de spusele lui, atunci ar trebui interzis prin lege consumul de carne! Există însă un motiv pentru care câinii nu trebuie ucişi. Un motiv care ţine de distincţia pe care noi, europenii, o facem între câine şi alte animale. E o chestiune de rang cultural, particulară. Aşa cum pentru indieni vaca e sacră, pentru europeni câinele e „cel mai bun tovarăş al omului”, e un animal „umanizat”, un lup modificat, o vietate cvasi-socială, care face parte din cultura noastră, din lumea noastră. Lupul avea lumea lui. Leul, chiar dresat, nu poate fi domesticit, leul nu depinde de om, se poate oricând întoarce de la circ în sălbăticie. Dar câinele nu poate redeveni lup. Existenţa câinelui ca specie e numai şi numai răspunderea noastră. După cum e treaba noastră să ne ocupăm de copiii orfani şi abandonaţi. Ei nu sunt ai naturii ci ai umanităţii. Dacă omul merită să existe mai mult decât viezurele şi că chinuiască planeta după propria-i vrere e o întrebare legitimă, pe care, însă, şi-ar pune-o mai degrabă viezurele. Nu prea ne insteresează pe noi perspectiva animalelor sau plantelor, nu prea ne sinchisim de cum percep ele acţiunile omului. Crima e luată în considerare doar atunci când e vorba de a ucide un seamăn. Potrivit legilor şi dreptăţii şi moralei omeneşti criminalul este cel care ia viaţa altor oameni…

În mai toate culturile embrionul este considerat fiinţă umană, iar avortul o crimă. O asemenea concepţie pune mai presus omul de orice altă vietate, prin faptul că doar lui îi este garantat dreptul la viaţă, încă din stadiul amorf, de făt. Puii de animal sunt ucişi fără scrupule. O asemenea concepţie îi conferă omului rangul de stăpân al planetei, îi dă dreptul să facă orice cu natura: să o adore, să o schinguiască, să o distrugă, să o împută. Tăieşte cu ideea că viaţa lui e mai importantă decât viaţa în sine, decât ecosistemul, decât natura însăşi. De ce? Pentru că omul are spirit. Această viziune se poate susţine într-un bio-univers particular în care există o singură specie inteligentă care le subordonează pe celelalte. Să ne imaginăm, însă, o lume dintr-o altă galaxie sau dintr-un viitor îndepărtat în care există două specii inteligente care îşi dispută planeta. Una are nevoie să se hrănească cu carnea celeilalte ca să supravieţuiască. Sunt câteva romane şi filme celebre SF care au ridicat problema. Îi putem considera vinovaţi sau criminali pe cei care ucid ca să trăiască? Are vreo importanţă că specia din care se înfruptă e inteligentă? Da, sigur că are, dar altfel ar pieri… Putem afirma că asemenea specii nu merită să existe? Probabil. Noroc că porcul nu gândeşte.

Noi ne arogăm dreptul de a ucide şi mânca fiinţe sensibile. Considerăm inteligenţa mai importantă, nu din vreo raţiune complexă ci ca să ne tihnească masa, pentru că suntem singura specie inteligentă din zonă şi avem nevoie de un alibi ca să ne justificăm cruzimea. Avem această acoperire: doar noi avem conştiinţă. Dar, oare, dacă porcul ar avea conştiinţă, ne-am pune pofta în cui sau am atenta la carnea lui oricum, pentru că suntem mai mari şi mai tari? Sau am găsi alte argumente care să ne acopere pornirea de a ucide?!

Lucrurile sunt foarte încâlcite, mai ales datorită decalajului de mentalităţi culturale. Indienii însă s-au pus de acord că vacile sunt sfinte. Noi de ce nu ne putem pune de-acord, în Europa, consimţind că dacă am creat câinele şi i-am dat viaţă nu avem dreptul să i-o şi luăm ca nişte zei diabolici? Îl puteam lăsa preabine în pădure, printre lupi şi îl puteam lovi în ţeastă când atenta la oile şi la caprele noastre. Dar am avut nevoie de un animal care să ne apere oile şi caprele, de un lup întors împotriva lupului. Câinele e un experiment, ne-am servit de el, l-am luat în casă, l-am dresat să asculte de oameni, să li se supună orbeşte şi acum, în loc să ne simţim responsabili şi ruşinaţi că oraşele ne sunt invadate de câini fără stăpân, vrem să îi ucidem pentru că ne incomodează. Noi i-am făcut dependenţi, am creat o specie devotată omului până la prierderea propriilor instincte!

Dar cum să facem faţă în postura de zei dacă n-am reuşit să fim nici măcar oameni?

Ar mai fi de spus ceva:

Întrebuinţarea termenului de eutanasie e greşită în contextul uciderii câinilor. În dicţionare conceptul de eutanasie este explicat prin:

eutanasie – EUTANASÍE s.f. 1. Moarte fără dureri. 2. Metodă de provocare a unei morţi nedureroase unui bolnav incurabil, pentru a-i curma o suferinţă îndelungată şi grea. [Pr.: e-u] – Din fr. euthanasie. EUTANASÍE s. f. 1. moarte uşoară, fără dureri. 2. provocare de către medic a morţii unui bolnav incurabil, pentru a-i curma suferinţele. 3. sacrificare, prin procedee rapide, nedureroase, a animalelor bolnave. (< fr. euthanasie, gr. euthanasia)

Euthanasia (from the Greek ευθανασία meaning “good death”: ευ-, eu- (well or good) + θάνατος, thanatos (death)) refers to the practice of ending a life in a painless manner. According to the House of Lords Select Committee on Medical Ethics, the precise definition of euthanasia is “a deliberate intervention undertaken with the express intention of ending a life, to relieve intractable suffering”.

În modernitate termenul a înglobat și sensul de moarte la care subiectul își dă consimțământul, conștient. Câinii vagabonzi nu sunt nici bolnavi incurabil și nici nu își pot da consimțământul la uciderea lor.

De ce să numim omorul eutanasie, că sună mai nobil?!

Advertisements

0 Responses to “Câinele şi lupul”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: