17
May
10

Stanislaw Lem

Stanislaw Lem

Despre cărţile proaste e uşor de scris, despre cele bune e mai dificil, iar despre cele excepţionale e aproape imposibil. Cu cât o piesă literară sau artistică e mai reuşită cu atât rezistă cu mai multă încăpăţânare tentativelor criticii de a o exfolia, de a o „traduce”, comenta, evalua…

Tot ce ai putea spune în contul unei capodopere, pe marginea ei, sună penibil, fals, facil, banal. Adevărata artă nu se lasă povestită, reiterată într-un alt limbaj.

Stanislaw Lem e fabulos. Este unul dintre cei mai înzestraţi prozatori ai tuturor timpurilor. Oricât mi-aş dori să îndrug câteva cuvinte la adresa cărţilor lui, simt că aceasta ar fi un sacrilegiu, un act reducţionist, nerelevant, ar fi ca şi cum aş împacheta o comoară în hârtie de ziar.

Cumva, îmi pare că lumea, aşa cum o cunoaştem noi, e incorporată în literatura lui, ca istorie, e deja trecut sau ficţiune, aşa cum este pentru noi, cei de azi, imaginea antichităţii. Totuşi e impropriu spus că Lem ar scrie proză de anticipaţie. Tocmai pentru că anticipaţia e o deschidere dinspre acum spre viitor, în vreme ce Lem scrie din viitor despre acum sau, de undeva din afara timpului, despre o sumedenie de posibile realităţi viitoare.

Ficţiunea, în cazul lui, este corp comun cu realitatea, ceea ce el imaginează nu se petrece într-o altă dimensiune sau într-o cuvă a imaginaţiei cum se întâmplă, spre exemplu, în proza lui Marquez care cerne prin sită materia din care se încheagă miturile, nu, universul lui Lem ţinteşte realitatea pură, cea care sălăşluieşte acolo unde apun iluziile noastre despre realitate. Să ne înţelegem. Ceea ce credem noi acum sau am crezut cândva că e posibilul, realul, adevărul sunt simple fabulaţii, himere, păreri trunchiate şi trucate despre ceea ce e în sine, universul. Concepţii care se aştern ca un voal umbros peste ceea ce există, ocultând peisajul.

Lem trage la o parte acest văl şi ne sugerează cum stau lucrurile de fapt. Marquez sublimează ficţiunea şi îi extrage parfumul. Lem, dimpotrivă, înlătură ficţiunea care delimitează realul conceput de noi, pentru lăsa să se întrevadă ce e dincolo de lumea închipuită. Ce obişnuim să numim real e tot ficţiune, tot mitologie, tot imaginaţie. Limitele pe care le atribuim acestei prezumptive realităţi sunt ale minţii şi înţelegerii noastre.

La drept vorbind, ceea ce scrie Lem este mai mult ştiinţă decât ficţiune.

Solaris e locul în care trăim deja, dintotdeauna. Pământul, viaţa contingentă sunt doar vis.

Catarul este o carte de matematică, despre teoria probabilităţii, implantată într-o desfăşurare epică care te ţine cu sufletul la gură.

Partea ce mai savuroasă însă, în scriitura lui Lem, este umorul. Unul care respiră în textura frazei, chiar dacă situaţiile ilustrate nu sunt câtuşi de puţin comice. Citindu-l, realizezi că umorul e o particularitate plastică a spiritului şi nu neapărat un ingredient ilariant. Poţi să ai haz şi dincolo de comic.

„În curând am să fiu şi eu bătrân, îmi ziceam, şi asta mă surprindea, de parcă mi-aş fi spus că în curând am să fiu vacă.”

„Civilizaţia începe de la apa curgătoare. Spălările sunt întotdeauna oarecum simbolice”.

„Credinţa este, în acelaşi timp, absolut necesară şi imposibilă.”

„Până şi ignoranţa lui era enciclopedică”.

„Suntem umanitari şi nobili, nu vrem să subjugăm alte rase, vrem doar să le transmitem valorile noastre şi să le preluăm moştenirea. Ne considerăm cavalerii sfântului contact. Este o a doua minciună. Nu cautam pe nimeni, în afara oamenilor. Nu avem nevoie de alte lumi, ci de oglinzi. Nici nu am şti ce să facem cu alte lumi. Una singură, a noastră ne ajunge, dar n-o putem accepta aşa cum e.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: