09
Nov
10

“AGORA”

Hypatia

Am citit astăzi o groază de cronici şi articole în toate limbile cunoscute despre filmul dedicat gânditoarei şi femeii de ştiință care a fost Hypatia, film care poartă numele de ”Agora”. Recomandarile sunt, în marea majoritate, pozitive, comentariile pertinente, dar simțeam că toate trec pe lângă ceva care ar trebui numit, că unghiul de abordare e forțat sau că eludează un ce nedesluşit… ”Elipsa” probabil! (zic pentru cei care au vazut filmul). Cât sunt eu de feministă şi de agnostică şi de certată cu bisericile şi religiile, de iubitoare de filosofie, nu cred că o lectură a filmului în cheia: „violenței mistice” sau a cruzimii ignoranței la adresa înțelepciunii este altfel decât reducționistă. Violențe, crime şi fărădelegi au fost făcute deopotrivă şi în numele ştiinței, şi în numele cunoaşterii şi în numele artei; în numele oricărei valori, virtuți sau ideologii au fost comise acte de demență şi fanatism. Ateismul a făcut victime ca şi fundamentalismul religios. Stalin omora invocând lipsa lui Dumnezeu aşa cum alții omorau pe socoteala lui. Când reuşeşti să treci prin pădurea ispitelor partizane şi să ieşi din ea nevătămat sau doar cu niscaiva entorse de gândire, nu mai vezi în încăierările religioase care se lasă cu vărsare de sânge forme de violență mistică, după cum în faptul că o haită de masculi înarmați lovesc atroce o femeie sau o violează sau o ucid nu mai desluşeşti o expresie a unor porniri misogine, ci forme de turbare pură, socială. Nu ştiu dacă povestea cinematografică a Hypatiei este o propunere de reflecție asupra isteriei colective care se instalează inevitabil în preajma unui cult religios nou consacrat, asupra abuzurilor patriarhatului sau asupra nesăbuinței cu care o gloată furibundă, înfierbântată de ură se năpusteşte asupra unui gânditor paşnic pe care îl detestă pentru că îi adulmecă puterea superioară şi neînțelegându-i-o, de teamă, acționează criminal bezemetic, nu cred că este un film despre un tip de violență anume, gestată într-un context care se cere dezvăluit, ci, asemeni producțiilor cinematografice ale lui Mel Gibson, este un film despre fiara din om, despre pornirile incontrolabile ale mulțimilor, despre ”violența maselor”. Apocalypto descrie un climat asemănător şi ne atrage atenția ”că oamenii secretă inumanul” (cum spunea Sartre) şi că nu are importanță ce pretexte, rațiuni sau non-rațiuni stau în spatele crimelor, războaielor, persecuțiilor, pentru că aceste pretexte nu sunt decât travestiuri ale violenței, ele nu o justifică, o camuflează.

Pe Hypatia ar fi ucis-o şi oamenii lui Stalin, nu doar acei barbari care îşi ziceau creştini. Ar fi ucis-o şi inchizitorii evului mediu, dar probabil şi satrapii lui Socrate şi naziştii şi fasciştii şi oricine ar fi văzut în libertatea şi înălțimea spiritului său o amenințare.

Mai degrabă o interpretare din gama celei livrate de Rene Girard în ”țapul ispăşitor” ar fi aplicabilă filmului. Psihologia persecutorului colectiv este mereu aceeaşi. Majoritatea cronicilor vorbesc despre Agora ca despre un film care sugerează că violența provine din religiozitate, ceea ce este o interpretare forțată. Mai degrabă putem înțelege din peliculă că religiozitatea nu reuşeşte să fie un antidot al violenței şi că, în anumite cazuri, o poate potența sau accentua, în vreme ce rațiunea ar putea-o dezactiva. Dar nici aceasta nu cred că este cheia filmului. Ar fi relativ simplist şi nu e cazul. Nu ni se dau răspunsuri pe tavă şi nici lecții despre dreptate, ni se arată doar prăpastia dintre idealul şi miza unei religii şi faptele josnice ale discipolilor care intră perfect în contradicție cu acestea. Ni se arată că binele constă în a face ceea ce crezi şi afirmi că e bine, iar răul constă în a acționa impulsiv în pofida oricărei credințe, răul constă în a rata transpunerea în act a propriilor repere morale sau ideologice. Ni se arată că Hypatia făcea ceea ce gândea în vreme ce persecutorii ei se revendicau dintr-o religie a iertării făcând crime din răzbunare. Hypatia are ceva din Isus, e în mod deliberat portretizată după chipul şi asemănarea lui, sugerându-ni-se că ea, asemeni învățătorului, era o pacifistă inofensivă, înțeleaptă, care propovăduia o doctrină a iubirii frățeşti între oameni. Hypatia putea fi la fel de bine schingiuită şi omorâtă de adepții cultului Hypatiei, aceasta e ideea filmului. Creştinii nu erau creştini, după cum nici ucenicii ei într-ale filosofării nu au devenit filosofi ci călăi. Hypatia este povestea lui Cristos care e răstignit de data aceasta în trup de femeie. Este povestea unui inocent, înzestrat cu puterea de a fi uman până la capăt, sacrificat pe altarul violenței colective. Hypatia este o ”fiică a Omului” ucisă cu bestialitate de cei care au ratat umanitatea. Naufragiul în afara umanității se poate petrece în nenumărate moduri. O credință, o carte, o formă de cunoaştere ne pot oare salva de creatura violentă care clocoteşte mocnit în fiecare dintre noi ? e întrebarea pe care o ridică filmul şi o lasă în puncte de suspensie.

 

 

 

 

 

 

 

Un Tablou de Artemisia Gentileschi

________________________________________

 

 

Dacă pricepem de ce a fost omorâtă Hypatia, vom înțelege şi de ce a fost condamnat Socrate şi de ce a fost arsă pe rug Ioana D’Arc şi de ce a fost răstignit Isus. Agora nu are un scenariu tezist. Ni se arată naufragiul omului în inumanitate şi ne lasă să căutăm singuri formula salvării.

 

 

Advertisements

2 Responses to ““AGORA””


  1. 1 ionut
    11/11/2010 at 7:44 am

    multumesc! mi-ati deschis ochii …

  2. 2 Dorel
    30/11/2010 at 7:51 pm

    acum 10 min m-am uitat la film “AGORA”
    vreau sa spun ca mi-a placut povestea din film dar cel mai mult mi-a placut faptul cum ai interpretat filmul
    ai perfecta dreptate


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: