14
Dec
10

Scenă de iarnă


Azi am hranit ca de obicei câinii din jurul blocului şi, pentru ca păreau încă flămânzi, am mai urcat o dată patru etaje, am mai tăiat o halcă de jambon şi am coborât să le dau supliment. Eu şi Yves nu suntem carnivori drept care cumpărăm special pentru ei şuncă sau costiţă mai ieftine. M-am amuzat azi copios pentru că unul dintre dulăi, după ce s-a săturat, a înşfăcat o bucată de şuncă mai zdravănă şi a fugit cu ea, căutând să o îngroape, ca pe un os. Căutând locul cel mai adecvat a lăsat jos bucata şi, cât explora el împrejurimile, i-a umflat-o o căţea maronie, mai înfiptă din fire. Între timp am urcat şi nu ştiu ce socoteli au mai avut între ei. Fapt e că odată ajunsă sus, m-am uitat pe fereastră şi am văzut toată haita adunată, civilizat, ca la o cină omenească, în jurul hălcii de carne. Nu se certau, semn că nu le mai era foame. În acel moment s-a apropiat de ei un om sărman, care tocmai terminase de scormonit prin gunoaie, s-a uitat lung la şunca pe care o plimbaseră din gură în gură pe toată strada cinci dulăi, a dat să plece, dar s-a răzgândit, s-a aplecat, a înşfăcat trofeul câinilor şi, simţindu-se dator să îi recompenseze le-a oferit nişte pâine uscată de care, evident, nu s-au atins.

Această scenă se întâmplă într-o ţară membră a Uniunii Europene, în anul 2010, într-o capitală în care ministrul Baconski dimpreună cu doamna Plăcintă (mama unui băiat care urinează pe troiţe şi de care zice că e mândră) lansează la Ateneu platforme creştin-democrate… Că nu sunt democraţi şi că partidul din care fac parte e unul, nu de dreapta, ci de drept comun mai e cum mai e, dar de ce se mai complică şi cu creştinismul? În general de ce se mai obosesc reprezentanţii guvernului cu încropirea unor alibiuri şi aparenţe, cu ipocritele tentative de a justifica modul de-a dreptul fabulos în care îşi bat joc de poporul român, care nu i-a vrut şi nu i-a ales?! Am auzit chiar azi cum că un alt distins reprezentant al coaliţiei guvernamentale, membru al UDMR, s-a exprimat pe şleau cu privire la aspiraţia spre autonomie locală a maghiarilor din judeţele în care au populaţie predominantă. Minunat! Minunat! M-am mirat că nu mi s-a mai pus nici un nod în gât, că n-am mai resimţit nici un junghi în stomac de furie, aşa cum mi s-a tot întâmplat în faţa loviturilor pe care aceşti guvernanţi ni le dau în serie sub formă de directe „de dreapta”. M-am mirat de faptul că mi s-a atrofiat simţul revoltei. Nu poţi să te revolţi aşa, non stop. E ca şi cum ai mânca mereu doar condimente sau ai linge la nesfârşit un drob de sare. Un simţ suprasolicitat se poate deregla. Cei care îşi forţează ochii adeseori orbesc. Nici de revoltă sau de indignare nu se poate abuza… Ajungi într-un moment în care te saturi până şi de propria lehamite, oboseşti să mai suferi, să te mai mistui în gol. Mă gândesc adesea la înţelepciunea acelui trib de amerindieni care spune că dintre toţi inamicii naturali ai omului, printre care frica, puterea, certitudinea etc, cel mai de temut este oboseala. Când oboseşti, mintea îţi paralizează, nu mai ai reacţii sensibile. Asistând din fereastră la scena aceea de iarnă în care un om se apleca să ridice şi să pună în traistă mâncarea câinilor mi-am dat seama că puţin îmi pasă dacă vom pierde parte din Ardeal, dacă vom muri de frig sau de foame, dacă se vor perinda alţi iluştri pe la putere care să ne vânture pe la urechi poveşti despre democraţie sau creştinism, despre umanism sau socialism şi să ne împuie capul cu principii, dacă vom fi sacrificaţi pe altarul unei ideologii sau alteia de către noua generaţie de ipocriţi altoită peste rămăşiţele anterioarei, dacă vom sfârşi sfâşiindu-ne între noi sau împărţindu-ne frăţeşte un pachet de ţigări fără filtru, puţin îmi pasă pentru că omul acela căruia câinii i-au donat cina e Isus, omul acela e poporul român… omul acela s-a gândit totuşi să le dea animalelor o bucată de pâine, iar el va supravieţui tentativelor haitelor de borfaşi de a-i lua zilele pentru că nu mai poate fi minţit, nu mai poate fi jefuit, nu mai poate fi umilit, nu mai poate fi strivit. E, într-un fel, atotputernic.

Când treci dincolo de revoltă, lucrurile capătă altă miză. Începi să ştii că în lume nu va exista niciodată dreptate, libertate, adevăr. Că singura revanşă pe care ţi-o poţi lua e să trăieşti de unul singur drept, liber, adevărat, fără să mai donezi mincinoşilor şi urâţilor nici un strop de fiere sau de sânge.

Advertisements

1 Response to “Scenă de iarnă”


  1. 1 dumitruagachi
    14/12/2010 at 8:30 pm

    E multa iubire in ceea ce scrieti, de asta, cred, puteti vedea ceea ce vedeti!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: