30
Dec
10

Poetul antipoetic

 

 

Trebuie să recunoaştem că blogăreala a atins un nivel ridicat de dezmăţ narcisic. Aproape că stai să te întrebi dacă nu cumva este pentru unii nu doar un substituent de viaţă socială şi intimă, ci şi de identitate, un surogat de împlinire, o formă de autosatisfacţie dubioasă de care se servesc aşa cum o făceau părinţii noştri atunci când, poftind la cafea, îşi făceau un nenorocit de nechezol. Un blog poate avea o sumedenie de utilităţi, poate fi un mijloc de a îţi exercita simţul civic cât se poate de la îndemână, de a-ţi împărtăşi idei, creaţii… de a intra în dialog cu semenii sau nesemenii. Prea puţini sunt însă cei care se servesc de ofertă într-un sens strict „ortodox” ca de un obiect cu proprietăţi şi funcţii specifice. E interesant de urmărit şirul transformărilor la care este supusă condiţia iniţială a obiectelor virtuale, dacă stai să te gândeşti la faptul că majoritatea obiectelor materiale sunt, de regulă, utilizate în scopul pentru care au fost concepute. O cratiţă foloseşte la gătit şi foarte rar se gândeşte careva să îi dea o altă întrebuinţare. În schimb un blog poate ţine loc de orice în viaţa posesorului; tot ce îi lipseşte e bun de simulat cu un blog, tot ce îi tulbură liniştea, tot ce îi zgândăre inimioara a frustrare e bun de oblojit prin intermediul blogului. Toate ambiţiile şi vanităţile, toate ranchiunile se pot domoli cu un petec de blog. Iată paleativul universal!

Mult mai decente mi se par blogurile politicienilor şi demne de înţeles în gargariseala lor automăgulitoare decât cele ale tinerilor poeţi. Faptul că un negustor sau un politician îşi laudă marfa, dacă o face cu niscaiva argumente şi cu un oarecare bun simţ, lăsând să se întrevadă, fie şi civilizat-ipocrit, că persoana sa este mai puţin importantă decât ceea ce are de oferit ţine de specificul meseriei într-un fel, face parte din natura ei. În vreme ce condiţia de poet, în percepţia mea tradiţionalistă (desigur) este contrară oricărei forme de împăunare, oricărei tentative de auto-flatare, oricărei politici de marketing. Poetul, dacă e autentic, trăieşte o neputinţă funciară: aceea de a-şi vinde marfa; pentru că nu şi-o poate preţui. Fie că resimte dureros un neajuns perpetuu faţă de forma în care îşi toarnă fiinţa fie că e prea legat sufleteşte de opera căreia i-a dat fiinţă în formă, artistul poet nu îşi poate evalua creaţia din exterior, într-un alt limbaj sau dintr-o altă perspectivă decât cea din care a zămislit-o. Lirismul este, ca orice atribut estetic, intraductibil. E imposibil, autentic fiind, să te situezi şi în postura creatorului şi în cea a comerciantului de artă. Să fii deopotrivă creatura fragilă, hipersensibilă, vizionară, modestă, înţeleaptă, care joacă rol de călăuză în poezie şi cerberul care face reclamă zgomotos reverberaţiilor ingenue şi tainice din fibra versurilor. O astfel de poziţie duală este un act sacrosanct pe undeva. Dacă ar fi posibilă. Dar eu mă tem că în realitate în astfel de cazuri nu există real decât cerberul, reclamantul… cel care se bate cu pumnii în piept. Nu întâmplător lumea contemoporană a consacrat funcţia impresarului. Artistul nu îşi poate promova singur operele, nici măcar cu preţul ridicolului pentru că toate calităţile pe care trebuie să le întrunească un agent sunt în contradicţie cu cele pe care le are, cu necesitate, artistul. Nu cred că am eu o idee greşită sau foarte particulară despre modestia, introvertirea şi sfiala poetului, însuşită via Gellu Naum, cred că pur şi simplu aşa stau lucrurile: un explorator al umbrelor şi siluetelor lăuntrice, un fin degustător al vinurilor melancoliei, un înţelept lucid şi vizionar cum e, prin definiţie, poetul respinge din instinct vulgaritatea şi frivolitatea acelor acte care frizează aspiraţia la elogii şi omagii sociale, respinge competiţia cu alţi artişti. Cine a mai pomenit un semi-înger, un ascet, un înţelept alergând după titluri şi premii?
Mi-au picat ochii mai deunăzi pe blogul unui poet contemporan, destul de titrat, care se recomandă drept „visător şi cinic”. Asta s-o creadă caii şi berbecii! Că oamenii, fie ei şi analfabeţi, ştiu că „visătorul cinic” e un fel de tânără babă sau de frumoasă urâtă. Sau, la obiect, un fel de poet care îşi face singur reclamă. Onor cinismul se vinde bine în zilele noastre. Mai ales în rândurile telectualilor. La popor însă dă mai bine să te declari visător. Poeţii îşi fac şi ei campanii electorale, încearcă să împace gusturile caprei cu ale lupului, deh. Pe blogul respectiv – care se vrea unul de poezie – poţi găsi tot soiul de mirodenii, de cocktailuri paradoxale de acest gen, toată cutia pandorei revărsată pe covorul lui Aladin, plus o listă lungă, foarte lungă, de premii acordate distinsului posesor al blogului de către numeroase comitete şi comiţii, dar prea puţină poezie, spre deloc. Menţionez că e vorba despre o persoană foarte tânără… Cei din generaţia mea nu fac aşa ceva, chit că au „trofee” mai serioase.

Epoca aceasta a consumului şi a vânzării care a pus mâna pe noi şi ne ţine ostateci a scos din mânecă o nouă specie, hibridă: poetul-bişniţar, ăsta de îşi zice „visător cinic”, a reuşit să aducă pe lume iepurele carnivor şi reptila zburătoare, ceea ce este o performanţă a cuceririlor tehnicii şi civilizaţiei, trebuie să recunoaştem. Economia de piaţă ne cere să fim hipersensibili când scriem versuri şi duri ca o copită apoi când le scoatem la tarabă, să fim modeşti în sinea noastră, dar în loc să dăruim vizitatorilor care ni se perindă pe bloguri o mână de versuri să le vârâm în ochii o listă cu premiile cu care am fost gratulaţi, ca şi cum cititorii ar fi toţi o masă de snobi troglodiţi, bătuţi în cap care reacţionează doar la decoraţii şi nu la ceea ce avem de spus. Ce faci cu o sută de premii, dacă n-ai decât trei cititori? Iar dacă ai o mie, două mii, la ce îţi mai trebuie premii?!

 

Noroc că lumea din care fac parte e alta, cei din generaţia mea cultivă încă iepuri ierbivori şi nu umblă cu pantofii în cap… E totuşi destul de şocant să realizez că, după vorbă, după port, după obiceiuri, mă simt mai apropiată de antici decât de cei cu 10 ani mai tineri ca mine. Înţeleg mai multe din Evul Mediu decât din mentalitatea tinerilor succesori. Iar după Evul Mediu nu prea mă dau în vânt, se ştie…

Advertisements

2 Responses to “Poetul antipoetic”


  1. 1 Vasile_no_5
    06/01/2011 at 4:05 pm

    ce ma uimeste este ca nu exista comentarii la blogul tau.Oare cenzurezi din greu?Postarea de mai sus e f interesanta si trebuie “s-o mai rumeg” ,reflecta framantarile unui om de cultura in ziua de azi in care cultura este un element al economiei libere , de piata.Cu alte cuvinte scapa cine poate.Autofinantare.

    • 08/01/2011 at 1:20 am

      Ha! Nu am cenzurat decat un singur comentariu intr-un an de zile pentru ca era scris pe un ton zeflemitor si necivilizat. Nici eu nu imi dau seama de ce e atat de liniste pe blog… Poate ca nu e suficient de atractiv sau de provocator, stilul nu incita la reactii. Habar n-am.
      Multumesc pentru comentarii si sugestii.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: