20
Jan
11

Ne-ideile zilei

Motto: If a man who cannot count finds a four-leaf clover, is he lucky? ~Stanislaw Lem

 

 

Poate că nu scriem niciodată despre ceea ce ni se pare că ştim ci doar despre necunoscutul care ne locuieşte şi devine, la un moment dat, strident, revendicând acut o formă de expresie şi asumare. Scriem mai ales despre ceea ce nu înţelegem sau nu până la capăt, despre ceea ce ne pune gândirea în mişcare… Foucault spunea că “logica unei gândiri este ansamblul crizelor pe care le traversează”. Cred că e falsă percepţia nevoii de a comunica idei clare, carteziene. Cum poate funcţiona o evidenţă ca o necesitate?

 

 

N-am fost niciodată în stare să ţin un jurnal. Poate că n-am fost suficient de îndrăgostită de prezent încât să simt imboldul de a-l imortaliza în cuvinte. Nu prea mi-a păsat nici de metamorfozele proprii; relaţia mea cu transformarea e una cât se poate de senină. Aş putea mai degrabă să încropesc un jurnal din imagini, în care să surprind elementele vizibile ale transformării: deformarea, evanescenţa, alterarea, disoluţia formelor. Mintea îşi conservă cumva teritoriile şi forţele: despărţirea de o idee nu e niciodată dureroasă aşa cum e despărţirea de un timbru interior, de o tonalitate a simţirii sau de o expresie anume a trăsăturilor care a luminat o vreme un chip şi apoi s-a stins pentru totdeauna.

 

 

Aş putea să ţin însă inventarul ne-ideilor cu care mă întovărăşesc zilnic, aş putea ţine socoteala tuturor contradicţiilor, paradoxurilor şi erorilor în care gândirea mea se împotmoleşte cronic.

 

 

A spune despre un tablou, despre un om, despre o creaţie că sunt frumoase este mai mult decât dacă le-ai numi foarte frumoase. Acest „foarte” le plasează într-un context comparativ, care le diminuează charisma.

 

 

Dacă nu poţi schimba o stare de lucruri, încearcă măcar să îţi schimbi perspectiva. Nu te lăsa pradă neputinţei! Contrariul împlinirii e resemnarea nu înfrângerea. Îmi spun degreaba pentru că resemnarea e de multe ori sora de cruce a lucidităţii şi a stoicismului. Chiar şi stoicismul e o resemnare, travestită în straie nobile.

 

 

N-aş putea propovădui lupta. În forma asta, cu siguranţă, avem o singură viaţă. Şi nu putem răscumpăra nimic decât prin fericire. Lupta nu ne face niciodată fericiţi, doar ne căleşte caracterul.

 

 

Ce bine ar fi dacă Aristotel ar avea dreptate! Dacă fericirea s-ar putea rezuma la practica virtuţii! Dacă în epicentrul păcatului nu s-ar ascunde şi germenii extazului sau libertăţii…

 

Atunci când faci trei paşi la dreapta, apoi trei înainte, apoi trei la stânga şi trei înapoi, captivat fie de amploarea fie de forţa fie de graţia mişcărilor sau de peisajele pe care fiecare direcţie ţi le dezvăluie, ţi se poate întâmpla să nu îţi dai seama că, de fapt, te-ai întors de unde ai plecat.

 

 

Într-o bună zi oamenii voi inventa maşina care ştie să răspună la orice. Ca să eludeze neplăcutul contact cu întrebările. Pare că omenirea s-a puturoşit de aşa natură încât nici măcar nu mai aspiră la libertatea gândirii; aspiraţia în sine se arată a fi un efort prea mare, un discomfort pe care mentalităţile actuale, înrobite comodităţii şi plaisirismului, tind să îl evite.

 

 

Reţetele fericirii artificiale, ale satisfacţiei imediate predispun sufletul la o formă de bulimie, îl îndoapă până la refuz cu te miri ce, îl ţin captiv în falduri de grăsime, îi dau mereu ceva de rumegat ca nu cumva să descopere binefacerile ascezei. Societatea n-are nici un fel de puteri asupra asceţilor pentru că ei sunt fericiţi cu adevărat.

 

 

Câtă ipocrizie în discursul celor de la putere împotriva stupefiantelor! Ce sunt oare cultura de mase, cluburile, stadioanele, cultele, sectele, ideologiile, scandalurile publice, reclamele dacă nu droguri? Surse de dependenţă nocivă? Narcoticele care îţi distrug trupul sunt condamnate şi prohibite în vreme ce toxinele care îţi macerează sufletul sunt promovate cu elan misionar, aici am ajuns!

 

 

Relaţia cu cărţile, cu obiectele de artă nu este una abstractă şi instructivă ca în cazul descoperirii unor formule matematice sau filosofice. Adevărul pe care ţi-l procură este altul decât cel al cunoaşterii pur raţionale, este unul făcut din acelaşi aluat cu acela al întâlnirilor esenţiale cu o altă fiinţă. Cărţile bune sunt cele cu care comunicăm total, de care ne îndrăgostim ca de o altă lume, adăpostită de fiinţa celuilalt. O operă de artă este un celălalt – un organism viu, desigur – însă nu doar atât. Amprentele pe care cărţile, muzica, tablourile preferate le lasă în noi sunt acelea ale unor copleşitoare iubiri. Prin artă te întâlneşti în primul rând cu fiinţa artistului şi abia apoi cu o meditaţie, cu o suită de idei, cu o anumită citire a lumii. Cu cărţile care ne seduc se întâmplă acelaşi lucru: ceea ce ne rămâne din ele este parfumul inconfundabil al fiinţei autorului.

 

 

Dacă acele două forţe vitale care ne dispută existenţa sunt iubirea şi frica, atunci formele pe care le capătă atunci când se exprimă liber prin noi sunt umorul respectiv revolta.

 

Oscilăm între furie şi blândeţe ca acul unui ceasornic între miazănoapte şi miazăzi.

 

 

În fond nu există decât un singur tip de geniu: al iubirii.

 

Revolta e menită să destrame răul…nu creează însă nimic.

 

 

 

Advertisements

2 Responses to “Ne-ideile zilei”


  1. 20/01/2011 at 10:46 am

    Iti venisi de acasa! Asa te vreau! Pastilute de-astea cat mai des!
    Daca ai putea sa scrii mai mult despre fericire…

    • 21/01/2011 at 1:51 am

      Bine-ar fi! Nu vreau sa iti stric bucuria, dar adevarul e ca sunt ne-ideile zilei de samabata… Le-am pus pe net fiindca intre timp n-am mai putut sa scriu nimic.
      O sa imi revin, dar nu asa de repede…


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: