23
Jan
11

X-man

 

Îi întâlnim în număr din ce în ce mai crescut. Au sânge rece și un impecabil simț al profitului. Știu să exploateze orice oportunitate. Sunt egoiști, cinici, blazați încă din leagăn. Cu sau fără cultură sunt la fel de insensibli, de lipsiți de compasiune sau de grija aproapelui. Indiferent cum au fost crescuți, la maturitate încep să gândească mercantil, se fac oameni politici, economiști, avocați. Sunt bine orientați.

Țintesc puterea cu fiecare gest pe care îl fac, cu fiecare pas, cu fiecare treaptă pe care o urcă în așa zisa carieră sau ierarhie socială. Nu au prieteni apropiați, iar viața intimă e pentru ei doar sursă de plăcere și deliciu; tot un fel de profit. Se folosesc cu aceeași ușurință de unelte, de mașinării și de oameni sau de sentimentele lor. Nu li se face rău făcând rău. Nu le pasă dacă în urma lor lasă munți de gunoaie sau de cadavre. Compromisul este filosofia lor de viață, banul – miza teleologică – pe care o dau existenței, pentru că banul este celălalt nume al puterii mundane. Mint cu sinceritate, cu aplomb, cu convingere. Fură fără strângeri de inimă. Pentru ei, ceea ce mii de ani umanitatea a numit păcat, este prima natură. Nu se sfiesc să strivească valori, idealuri, încrederea ce le e acordată. Dorm noaptea liniștiți chiar dacă de ei a depins ruinarea unui destin. Pot umili un seamăn fără nici o umbră de remușcare. Pentru ei demnitatea e un termen van, o vacuitate. Noblețea, un rit social desuet. Sunt o specie mutant care a evoluat din om, pierzându-și însă atributele umane. Educați sau nu oamenii nu au sânge rece, nu pot strivi o altă viață așa cum ar călca o gânganie… Când lovesc pe cineva, intenționat sau nu, fug de la locul accidentelor. Sunt lași dar vanitoși. Își pot găsi liniștea chiar știind că datorită lor un nevinovat zace în pușcărie ori zeci de vinovați își văd nestingheriți de treabă, știind că prin bunăvoința lor un om a rămas pe drumuri, știind că i-au luat dumicatul de la gură unui bătrân șamd.

Instinctul uman nu are vocația răului, instinctul uman este sursa compasiunii, solidarității, empatiei. Sunt lucruri înnăscute, care nu se învață. Oamenii pot greși adeseori, dar au remușcări și regrete. Oamenii fac rău de frică, de foame, de disperare, din rațiuni de conservare, constrânși sau terorizați, din eroare sau din culpă. Mutanții însă fac rău dincolo de orice rațiune egoistă. A îngropa cu zile un bătrân nu este un act care să le aducă măcar, pragmatic vorbind, un plus de fericire politicienilor care decid să taie pensiile și așa mizerabile, care decid să ucidă câinii vagabonzi și așa chinuiți. A ține partea unui vinovat într-un proces nu este un compromis necesar. Teza răului necesar nu este decât un paravan după care acestă specie mutant își ascunde adevăratele porniri. Despre prostituție, mutanții vorbesc în limbaj de contabili și de hingheri ai legii. Discută despre boli, despre clienți, despre persoanele care se prostituează ca despre niște mașinării sociale. Discută despre legalizare și nelegalizare, despre avantajele și dezavantajele care pot fi trase de pe urma înrobirii și degradării morale a unor ființe, dar nu despre criza demnității lor umane, despre destinul de sclav de care nu se mai pot lepăda, despre teroarea și mizeria interioară în care trăiesc.

Există un serial SF, Stargate Atlantis, foarte bine realizat, în care o echipă de exploratori umani e nevoită să se confrunte într-o galaxie îndepărtată cu o specie-vampir care a evoluat din combinația genetică dintre un gândac devorator de oameni și victimele sale. Mutanții noștri pământeni nu sunt departe. Se hrănesc cu viețile, forțele și speranțele deșarte ale celor care sunt încă umani. Își hrănesc orgoliile și mania puterii cu bietele lor ființe, care pot fi încă păcălite, pentru că sunt de bună credință, care pot fi dezamăgite pentru că încă mai cultivă idealuri, care pot fi strivite pentru că încă mai cred în ceva, care pot fi exploatate pentru că încă mai mizează pe empatie. Mutanții le absorb energia vitală, hăituindu-i pe cale birocratică și pe cale legală. Se folosesc de stat ca să îi jupoaie, ca să le împuțineze viețile, ca să le soarbă vlaga. Mirosul de cadavru îi excită. Ca și în Mașina Timpului lui Wells, acești mutanți au nevoie de oameni ca să poată subzista… doar că îi tratează ca pe o sursă de hrană, ca pe un mijloc de profit, ca pe niște animale domestice, slabe de înger, menite să îi servească. Nu este adevărat că pe pământ există doar o specie inteligentă. Sunt două. Oamenii și ceilalți, clasa conducătoare. Fie ei afaceriști, politicieni, juriști, securiști, mutanții nu s-ar descurca, nu și-ar putea împlini țelurile fără elementul de sacrificiu pe care îl reprezintă rasa umană. Acest animal cu sânge rece care a evoluat din om e mai aproape de profilul unui android. Nu se mai simte înrudit cu omul. Dumnezeul puterii care îl conduce nu poate fi rudă cu cel al iubirii sau creației sau milei.

Mutanții au cucerit deja lumea. Ar merita să se sfâșie între ei, să își experimenteze unul pe altul tehnicile de atac, dar se cunosc, se adulmecă, se respectă; nu fac rău decât oamenilor. Nu sunt nici măcar monstruoși, sunt pur și simplu scârboși, gălăgioși, stridenți, dizgrațioși. Ai zice că sunt o specie non-naturală, una creată în laborator. În natură totul e armonie, liniște și frumusețe.

Sunt descendenții oamenilor. Creați din dejecțiile umanității. Inumanul, cum remarca și Sartre, e o secreție a umanului. Dacă, metaforic vorbind, omul a fost plămădit din pământ și apă, ei au fost plămădiți din gunoi, din pământurile și apele poluate de oameni.

Fii ai deșertăciunii, trăiesc ca niște hiene. Au orgolii, dar n-au demnitate. Au cunoștințe și nici un strop de înțelepciune. Au zeci de amanți și amante și nici un iubit. Au titluri și decorații și nu sunt în stare să creeze nimic. Pot distruge orice cu ușurința cu care se spală pe dinți, fără să resimtă vreodată nevoia de a clădi ceva pentru ceilalți. Nu le e milă, nu au scurpule, nu au probleme de conștiință. Citesc doar ca să fie informați. Transformă orice bun, orice valoare într-un mijloc. Reduc științele la metodologie. Sunt religioși și materialiști totodată sunt orice la nevoie ca să poată parveni. Nu sunt capabili nici măcar de o iubire de sine profundă. Neputința funciară de a iubi e ingredientul care a produs mutația.

Seamănă leit cu oamenii și totuși sunt cu totul altceva. Dacă îi asculți vorbind cu ochii închiși și te lași pătruns de energiile lor îți dai seama limpede că aspectul uman e doar o aparență. Sunt altceva. Ei au inventat birocrația, ei au inventat instituționalizarea culturii, ei au inventat științele instrumentale, ei au scornit prima minciună, ei au creat inchizițiile și regimurile totalitare, ei au distrus civilizațiile dispărute, ei au pervertit toate valorile, ei au creat toate războaiele, clamând imperative arbitrare.

Nu doar ursul polar e pe cale de dispariție ci și omul… Singurul care ar putea salva planeta, care ar putea salva urșii, care ar putea salva vieți, singurul capabil e acest om pe care nu-l mai regăsim decât arareori printre hominizii care populează lumea.

Mă întreb uneori dacă în loc să-i spunem postmodernitate acestui ev turbat nu s-ar cuveni să îl numim mai simplu și mai cinstit: postumanism.

Advertisements

3 Responses to “X-man”


  1. 25/01/2011 at 11:58 am

    Frumos articol! Specia asta ar putea fi intr-adevar un produs al “dejectiilor”, dar culturale. Sa ne gandim de unde provin acesti oameni la noi, din comunisti si securisti, de unde provin la randul lor “comunistii”. Sa nu ne gandim la Lucretiu Patrascanu sau la Yves Montand. La origine, “comunistii” de la noi sunt cei mai marginalizati oameni, dezmostenitii culturali, care nu aveau acces la valorile culturale si umane importante, iar statusul lor nu le permitea sa le descopere si sa le dezvolte decat daca erau persoane cu adevarat sensibile. Oamenii acestia nu aveau ideologie, nu aveau nimic, decat disperare si dorinta de supravietuire. Sigur, e vorba de cei mai multi. Modelul lor s-a dovedit de succes, si-au educat copiii la fel, copiii lor sunt de succes acum si lucrurile se perpetueaza. Lumea devine a lor din ce in ce mai mult.
    Situatia e similara si in alte parti, mai mult sau mai putin. Unde a aparut marginalizare si dezmostenire culturala, apoi posibilitatea de a accede la putere a unora care nu se dovedeau “elite” prin valori, lucrurile au mers. In Romania comunismul a rupt produs rupturi culturale importante.

  2. 2 earthwalker
    26/01/2011 at 4:24 pm

    Noii imbogatiti sunt in orice societate la fel de lipsiti de valori culturale si umane, ideologie, sensibilitate, etc. America e condusa de o burghezie foarte brusc aparuta, cu origini in averi facute de cautatori de aur, de industriasi care au exploatat la sange muncitorii ca sa poata face averi peste noapte. Si probabil de cei de pe wall street, complet lipsiti de scrupule desi nu sunt copii de comunisti. x-men. diferenta intre bogatii lor si ai nostri nu exista. ei au doar resurse suficiente (inca) sa mai picure si la ceilalti, in timp ce aduna in continuare resursele cu 2 maini din afara tarii lor. diferenta intre bogatii nostri si cei arabi, de ex, e chiar nula. in europa de vest poate e altfel pentru ca oamenii de jos au invatat ca au drepturi si nu se lasa atat de tare prostiti. diferentele astea se rezuma la vechimea civilizatiei urbane a unei tari, care da sanse populatiei sa isi cunoasca si ceara drepturile, nu la comunism sau necomunism.

    as acuza individualismul, lacomia, goana dupa profit maxim, intinse uniform pe tot globul, in tari foste comuniste sau tari capitaliste, pentru tarele cu care ne-am pricopsit. de ex pentru faptul ca bogatanii nu tin fabricile si joburile in tara lor si, in lipsa joburilor, societati intregi decad. iar cu profitul obtinut se duc la cazino, isi cumpara yachturi si case uriase, fara sa investeasca banii local. nu doar bogatanii nostri isi lasa banii pe coasta de azur si nu ii mai investesc acasa. cred ca cei arabi ii intrec fara ca acolo sa fi existat comunism vreodata. joburile din ce ce in ce mai putine fara stat asistential lasa fara surse de subsistenta o mare parte a populatiei. un exemplu ca asta e parte din tragedia pe care o vad eu. in coniditiile astea fac un pishu pe capitalism. anticomunismul mi se pare deja naiv, sunt atatea alte atitudini mai normale si mai actuale la ora asta. una ar fi ca resursele fiind limitate, ca sa ajunga la toti ar trebui ca fiecare sa aiba drepturi limitate la proprietate. limitate prin lege. asta nu e comunism, ci logica. oricat ar suna de grav, mai grav e ca acumularea de resurse sa poata fi nelimitata si politica sa fie facuta din umbra de cei care au resursele si pot cumpara politicieni si asta sa se cheme democratie.

    fire alarm in cladire.

  3. 3 earthwalker
    26/01/2011 at 5:46 pm

    n-am reusit sa recitesc la timp si sa mai corectez, dar am o scuza, suna alarma:).


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: