10
Jul
11

Mister Nobody

Motto: “Sunt nimeni și lumea e împărăția mea”

                                                                                             Claudiu Komartin

A durat ceva să mă hotărăsc să scriu despre filmul meu preferat. Am citit niște cronici, unele favorabile, altele negative, însă toate făcute din perspective prea puțin înrudite, din punctul meu de vedere, cu miza filmului. Atunci când resimți o intensă afinitate estetică față de o anumită creație tinzi să o percepi din interior și nu de la distanța unor constructe și reprezentări intelectuale, după cum e greu să definești în termeni obiectivi și schematici caracterul cuiva cu care ai o legătură intimă.

Filmul de autor al regizorului belgian Jaco Van Dormael ”Mr. Nobody” a fost pentru mine o revelație.  S-a spus că este un film despre universuri multiple, despre relativitatea realului, despre imortalitatea și natura sufletului, despre destin și despre imposibilitatea de a alege între două drumuri interioare… S-au spus și aberații, descinse dintr-o foarte greșită înțelegere a tematicii și construcției cinematografice. Însă nici una dintre cronicile pe care le-am citit nu pomenește nimic despre faptul că acest film pune în discuție însăși concepția generală cu privire la integritatea și consistența imaginii de sine, este o creație vizuală ce problematizează dilema jungiană referitoare la unitatea conținuturilor eului. Psihanalistul afirma că eul se poate oricând fisura, fragmenta și descompune sub presiunea unor tensiuni interioare. Identitatea eului este o vacuitate, este mai degrabă un nod de sensuri și stări, un câmp de forță care încheagă universul lăuntric și nu un profil, un portret cu trăsături clar definite. Portretul îi este asociat, dar se poate destrăma oricând. O primă idee pe care se articulează această temă în contextul narațiunii cinematografice este aceea că trecutul individual este făcut din același aluat cu ficțiunea, are aceeași substanță cu cea a proiecțiilor sufletești legate de un viitor fantomă, trecutul este în fond tot o proiecție, o interpretare a unui prezent ”intangibil”, a unui timp pe care nu îl poți străbate decât cu mintea. ”Mr. Nobody!” ne spune în primul rând *(vezi chiar titlul) că identitatea individului este o chestiune incertă… că este făcută din impresii, intensități, tensiuni, dileme, amăgiri, că o ființă temporală nu poate avea o formă strictă și ne mai spune că natura timpului este una cu desăvârșire metafizică. Nu există decât magma unui prezent continuu în care decantăm ficțiuni, în care îmblânzim himere, un proces neîntrerupt de creație a unei identități proprii. În paranteză fie spus comparativ cu romanul lui Kundera ”Identitatea” care atacă același subiect, însă cu mijloace improprii, prea discursive și adeseori facile, filmul este o capodoperă. Uneori descrierea unui fenomen este mai profundă decât explicația avansată în contul lui.

Trecutul e o fantasmă ca și viitorul. La capătul vieții devenim conștienți de asta. Trecutul e materia primă din care ne putem ciopli un chip, orice chip. Memoria este doar un alt nume dat închipuirii. Totul e vis și totul se rezumă, pe patul de moarte, la ceea ce am iubit… la acele ființe, locuri, lucruri pe care am apucat să le consacrăm în inimă și nu în acea memorie perisabilă care înfulecă de-a valma vrute și nevrute, amintiri care au sau nu legătură cu ceea ce suntem, în esență. Cu fiecare nouă iubire, ni se deschid în suflet noi odăi interioare, apar ferestre în zonele în care înainte erau doar mobile sau ziduri, aflăm câte ceva inedit despre propria ființă, smulgem neantului fâșii dintr-un chip lăuntric căruia nu îi găsisem încă o oglindă.

Adevărul despre trecut nu este că am făcut o școală, că am avut o meserie, un certificat de căsătorie, căci nu trăim în aceeași dimensiune cu ceea ce apare redactat într-un curriculum vitae, nu trăim în același plan cu asfaltul, nu suntem decât întâmplător și fără voie în contact cu elementele din care e făcută lumea exterioară. Nu suntem doar o biografie. Trăim cu toți cei pe care îi pomenim în gând în singurătate, cu cei pe care îi dorim, cu cei pe care îi simțim în prelungirea ființei proprii, oricât de departe s-ar afla în timp sau în spațiu. Trăim concectați printr-o rețea de vise, de așteptări, de căutări într-o mai mare măsură decât prin contactele pe care le avem în realitatea imediată. Memoria profundă nu absoarbe mâlul vieții cotidiene, reziduurile toxice ale conflictelor, tensiunilor, resentimentelor, ci doar imaginea celor ce ni s-au dezvăluit în lumina pasiunii. Iar faptul de a te îndrăgosti de un om, de o carte, de o simfonie este opera destinului, niciodată un act de alegere individuală.

 Mulți au calificat filmul drept o producție science-fiction, pentru că limbajul cinematografic îl scoate în afara convenției realiste, în mod cert, iar narațiunea are și o latură futuristă, face și trimiteri la teoriile lui Heisenberg și la faimosul său principiu al incertitudinii. Dar este, mai degrabă, un eseu epico-poetic, cu substrat filosofic decât un film science-fiction în accepțiunea uzuală a termenului.

Mr. Nobody propune pe de-o parte un cod estetic insolit care deconstruiește convenția realistă și, pe de altă parte, dezarticulează însăși ideea comună de realitate, prin modul în care problematizează consistența lumii ”materiale” și ceea ce numim, de regulă, eveniment.

Mr. Nobody este o parabolă existențialistă despre natura sufletului și despre eternitatea stărilor de grație, despre sublim. Orice întâlnire pe care o avem cu sublimul rămâne imortalizată în eter, într-o metamemorie a unei metaconștiințe care trăiește pururi în afara timpului și care nu e a cuiva anume ci a omului, ca exponent al speciei: Mister Nobody, ne spune Jaco Van Dormael.

 http://www.youtube.com/watch?v=IA7002Z5MI0

Advertisements

2 Responses to “Mister Nobody”


  1. 11/07/2011 at 8:41 am

    Un film RARA AVIS care a urcat vertiginos în vârful ierarhiei personale are în sfârşit o recenzie pe măsură ; amândouă deopotrivă m-au repus în dimensiunile dupa care tânjeam, redându-mi accesul neîngrădit la esenţe…

  2. 2 ar
    20/07/2011 at 2:58 pm

    “Es war ein Tag so wie alle andern, / Ich ging wie immer allein nach Haus. / Es war ein Zufall, daß wir uns trafen. / Nun sieht mein Leben ganz anders aus.”

    @ http://www.youtube.com/watch?v​=WF4Xn_G7x6Y&feature=related


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: