01
Sep
11

Dumnezeu şi orbul găinii

Originea scandalului

            Evoluţia, concepută într-o paradigmă nematerialistă, are sens: inteligenţa cosmică poate genera forme de viaţă primare care se dezvoltă în structuri tot mai complexe. Materia însă nu poate crea – de una singură – nimic. Dacă viaţa poate aparea aşa, din senin, ar trebui ca ipoteza să poată fi testată în condiţii de laborator. Ar fi posibil, tot în condiţii de laborator, ca o specie să se transforme în alta. Nu timpul e problema ci faptul că nu pot fi înscenate condiţiile mutaţiei. Oricum am concepe evoluţia, ea e posibila dacă şi numai dacă există în univers şi altceva decât materie brută. Şi nu ma refer la ”inteligenţă” în sensul atribuit de specia umană termenului. Mulţi filosofi au conceput inteligenţa cosmica drept « raţiune » a mişcarii şi a transformarii, pentru simplul fapt că materia brută nu se poate afla într-acel tip de echilibru instabil care să determine metamorfoza unei celule, mutaţii şamd. Materie brută e punga de plastic, e plasticul, deşi nici macar de asta nu putem fi siguri.

Evoluţionismul nu trebuie câtuşi de puţin respins sau combatut fenomenologic ci numai şi numai ca perspectiva esenţialist-materialistă asupra naturii cosmosului.

Creaţionismul – în cheie ştiinţifică – nu derivă din acel amalgam de reprezentări teologice ce poate fi calificat drept « pure Biblical nonsense » ci e tot un soi de evoluţionism conceput, însă, într-o ordine de idei în care universul e  inteligent  şi inventiv.

Sezaţia mea e că disputa dintre creaţioniştii dogmatici şi evoluţionişti nu poate fi stinsă nici cu dovezi nici cu argumente pentru că şi unii şi ceilalţi se încăpaţânează să aiba dreptate în ceea ce ţine de absurdul sistemului lor de referinţă. Dacă evoluţioniştii ar ţine cont de criticile şi obiecţiile (altminteri juste) ale celorlalţi  şi ar renunţa la fundamentele materialiste ale teoriei, respectiv creaţioniştii ar renunţa să mai invoce « slova scripturii » lucrurile s-ar putea limpezi. Dar aşa ceva nu se va întâmpla pentru că şi unii şi alţii sunt « posedaţi » de un set de idei fixe, care altminteri fac şi obiectul încăierării. Creaţioniştii vor cu orice preţ să scoată Biblia bazma curată, să justifice tot soiul de aberaţii, iar ceilalţi vor musai ca nimicul să producă viaţă şi încă viaţă inteligentă.  Scandalul nu este între doua şcoli de gândire ci între doua secte, între dogmatici. E foarte probabil că universul să aiba o Fiinţă, să fie impregnat de spirit, însă cu siguranţă această fiinţă NU e o Entitate care a creat omul dupa chipul şi asemanarea sa. A creat TOTUL în virtutea propriei condiţii. Este la fel de improbabil că Dumnezeu să fie cel din scripturile religioase cum e şi ca amoeba să devina om în miliarde de ani, într-un bio-cosmos cretin. Nici o tabară însă nu cedează. Fiecare vede bubele celeilalte şi are impresia că dacă e pertinentă în critici e pertinentă în tot. Greşit. Aserţiunile critice sunt cât se poate de întemeiate şi de o parte şi de alta a baricadei. Problema e cu afirmaţiile şi convingerile fiecărei găşti. E o risipă de energie şi de inteligenţă teribilă să gaseşti şi să formulezi toate argumentele care pot demonta un punct de vedere, doar ca să « protejezi » un alt non-sens. Oamenii pot avea o credinţă şi fără să alunece în penibil, ţinand cont de raţiuni elementare, de propriile intuiţii, de uneltele cunoaşterii umane. Dumnezeu  e greu de « ucis », e greu de prins şi disecat. E foarte greu să negi că ar exista cumva, într-o forma cu totul şi cu totul diferită de cea evocată de resorturile credinţei naive. Ridiculizarea reprezentărilor religioase nu este câtuşi de puţin o platforma solidă pentru ateism. E ca şi cum ai spune că pentru că peştii nu zboară înseamna că nu există peşti. Oricât de feroce, de covârşitoare ar fi influenţa unei religii asupra simţului comun e o pierdere de vreme să te cerţi cu Dumnezeul teologiilor dogmatice. E ca şi cum te-ai obosi să demonstrezi că nu se poate forma gheaţă la 40 de grade.  Gheaţa există, dar în alte condiţii.  Nu ai motive să devii nici materialist doar pentru că majoritatea spiritualiştilor şi misticilor bat campii. Faptul că doi şi cu doi nu fac cinci nu înseamna că ar face trei. Faptul că raţa nu e mamifer nu o face reptila. Omenirea s-a înşelat în multe privinţe şi o va mai face…  Teologii sunt vicleni, se prevalează de descoperirile ştiinţifice ca să îşi alimenteze doctrinele cu noi energii. Poţi crede în morala creştină şi în existenţa exemplară a lui Isus chiar şi ateu fiind. Nu e nevoie să te înfrupţi din toate dejecţiile gândirii religioase. Dupa cum poţi miza pe evoluţie, continuand să gândeşti şi să îţi pui întrebari, îndoindu-te. Doar prostia se împotmoleşte în dogme şi ia o reprezentare sau o teorie de-a gata, drept adevăr şi valoare certă. Dacă Einstein poate avea dreptate în privinţa faptului că universul ar fi fost plasmuit de o forţă inteligentă nu inseamna că le dă dreptate popilor. Există nenumarate moduri de a concepe divinitatea. Şi contează mai ales cum o concepi…

Dumnezeul religiilor este unul plin de contradicţii şi cât se poate de tiranic, are toate datele gândirii dogmatice.

Dumnezeul filosofilor este unul bonom, plin de mărinimie, înţelept, înţelegător, generos, empatic, discret, cred că ochelarist…

Dumnezeul matematicienilor e abstract, îndepărtat, rece şi logic. Nu greşeşte niciodată la calcule. Ordonează universul dupa reguli foarte complicate şi nu întotdeauna stricte. Se pricepe la geometrii neeuclidiene şi la fractali.

Dumnezeul fizicienilor e mare. E lung, lat, oval, curb, e imens, uneori explodează. Se mişcă foarte mult şi nu întotdeauna ordonat.

Dumnezeul biologilor umbla cu celule, molecule şi substante chimice, probabil că poartă halat.

Dumnezeul teologilor creştini e răzbunător chiar şi dupa ce îşi dă singurul fiu pe mâna oamenilor să-l răstignească. Prima oară a înecat omenirea în potop, a doua oară promite că vine cu foc. E ameninţător, crud, iubeşte discreţionar, are aleşi, le dă celor care au şi le ia şi ce au celor care n-au etc.

Dumnezeul buddhiştilor e foarte tăcut. E chiar mai abstract decât cel al matematicienilor, mai vast decât cel a fizicienilor, mai ermetic decât cel al filosofilor. Nu dă semne, nu le vorbeşte oamenilor, doar îi lasă liberi şi în această libertate e cheia tuturor misterelor. Libertatea asta ne supune unor legităţi foarte stricte. Nimeni nu poate fenta legea Karmei deşi esenţa ei e libertate. Sufletul e increat, nemuritor şi imuabil şi totuşi evoluează prin reîncarnare. E paradoxal şi mai ales ilogic, dar cui îi pasă?

Dumnezeul poeţilor e foarte simpatic, e plin de umor şi spune poveşti. E un estet pasionat de forme. E un mare artist, iar natura e opera lui. Frumusetea lumii e cheia comunicării cu el. Cuvantul său e muzică, trupul său e biosfera, privirea sa e cerul înstelat.

Dumnezeul tâmpiţilor e un dictator neghiob. Îţi cere să baţi cruci la tot pasul, să ţii post, să îţi reprimi tot soiul de pofte şi să faci o gramadă de gesturi din care nu întelegi nimic, dar ştii că dacă nu le faci o să îţi meargă rău.  Dacă ţi se întâmplă o nenorocire se cheamă că te-a pedepsit sau bătut Dumnezeu, dacă ţi se întâmpla să caştigi la loto se cheama că te-a ajutat Dumnezeu.

Dumnezeul politicienilor e când bun când rău, când îndurător când plin de hachiţe, când legiuitor când dispus să îşi încalce poruncile, când iertător când necruţător, e foarte alunecos.

Dumnezeul ateilor este unul facut dupa chipul şi asemanarea minciunilor şi inepţiilor popilor.

Dumnezeul agnosticilor este, dar nu se poate spune ce este şi cum este… Macar agnosticii au şi altceva mai bun de facut decât să se certe cu credincioşii de toate neamurile şi soiurile.

Dumnezeul ţăranilor e cel care a creat pamântul şi l-a dat oamenilor.

Dumnezeul geniilor e omnişcient şi ubicuu, dar nu omnipotent. Răul e ceea ce Dumnezeu nu poate face sau schimba, ceea ce nu stă în puterea lui de a înfaptui.

Dumnezeul medicilor e un taumaturg. Repară adeseori ce strică natura. Uneori se face om şi se întrupează în neurochirurg.

Dumnezeul fluturilor, este, probabil, tatăl sau mama florior.

Cu toate astea evoluţioniştii şi creaţioniştii bigoţi continua să îşi vadă de scandalul lor impasibili. Mult timp n-am înteles de ce galceava nu e generalizată, de ce nu se încaieră fiecare cu fiecare. De ce doar materialiştii atei sar la beregata religioşilor şi invers ? Pentru că singurul lucru pe care il pot combate teologii e materialismul şi singurul lucru pe care îl pot combate ateii materialişti e că Dumnezeu are barbă, e misogin şi ranchiunos, face lumea din nimic în şase zile dupa care îşi ia concediu. HA !

Ateismul materialist este, din punctul meu de vedere, o reacţie alergică, legitima la elucubraţiile teologice cu care grosul umanităţii a fost bombardat şi manipulat secole de-a randul. Este o formă de rezistenţă şi demnitate în faţa dicteului doctrinar religios. Dar asta e tot.  Materialismul tinde să devina la randul său o dogma în ştiinţă şi în cunoaştere, o vacă sacră de care nu poţi să te atingi, o anti-teo-logie tabu.  Nu poţi face dintr-o reacţie alergică un etalon de sănatate! Sunt sute de filosofi, oameni de ştiinţă, artişti care au propus, de-a lungul timpului, modele de raportare la existenţă şi de înţelegere a universului în termeni care nu sunt nici materialişti nici religioşi… Fundamentalismul – în gândirea unei specii atât de puţin evoluate cum e a noastră – e un microb periculos, o boală grea.

Advertisements

4 Responses to “Dumnezeu şi orbul găinii”


  1. 28/10/2011 at 1:15 pm

    Din ce ai scris rezultă că faci o confuzie gravă între ce înseamnă biologia și știința și ce crede lumea de pe stradă despre știință. A spune „Dacă evoluţioniştii ar ţine cont de criticile şi obiecţiile (altminteri juste) ale celorlalţi şi ar renunţa la fundamentele materialiste ale teoriei” e echivalent cu a spune ca știința să nu mai fie știință. Și nu e vorba de materialism filosofic, ci de naturalism metodologic. Știința se bazează pe dovezi și demonstrații, pe ipoteze testate, modele predictive care sunt permanent verificate; cele care se dovedesc a fi neconforme cu observațiile sunt abandonate, cele care sunt conforme sunt testate și retestate până la limitele lor, așa cum a fost cu mecanica newtoniană care este corectă, încă valabilă, însă se aplică doar în anumite condiții, iar relativitatea începe să-și pună amprenta.

    Idea că știința se bazează pe presupuneri și idei venite din senin în urma unei beții crunte sau, ca în cazul religiei, unei doze masive de halucinogene, este total greșită și denotă o neînțelegere a felului în care funcționează știința. Și funcționează, că dacă nu funcționa, nu mai puteam vorbi acum pe internet prin intermediul unor electroni care se mișcă în conductori și semiconductori, fotoni care traversează fibre optice, alte circuite care traversează circuite din calculatorul tău, produce tot felul de efecte precum cel fotovoltaic și vezi pe ecranul tău cuvintele mele. 🙂

  2. 23/02/2012 at 12:24 am

    Accentul cade pe atitudinea, si de fapt capacitatea, de a absolutiza-idolatriza-ideologiza o credinta, ceea ce e trist si steril, a relativiza (diamantul cu mai multe fete) produce o libertate greu de aparat intr-o lume (si cu un dumnezeu) pana la urma, dupa chipul si asemanarea noastra


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: