03
Feb
12

Cercul vicios

Cercul vicios al culturii scrise în economia de piață capitalistă:

Cei care au bani de cărți nu le cumpără sau le cumpără dar nu le citesc, iar cei care l-ar citi nu au bani de cărți!

Cei care au citit cândva, în adolescență, sunt nevoiți să-și câștige existența, ”să facă bani”, iar banii nu se pot face stând și citind cărți.  ”Time is money”, iar cititul îți consumă timp.

Cei care citesc sunt fie șomeri fie adolescenți fie inși care simulează munca sau muncesc cu țârâita. Pentru citit nu ai niciodată timp dacă chiar vrei să faci rost de suficienți bani încât să îți poți cumpăra și cărți.

Cei care nu citesc își fac un rost, sunt ”oameni serioși”, preocupați de lucruri ”reale”: de supraviețuire sau îmbogățire.

Trebuie să ai ori minte de adolescent ori timp de adolescent ori să fii întreținut ca un adolescent dacă vrei să continui să citești. O carte pe an nu poate suplini necesarul de lectură al unui adult.

”Cine citește” ajunge departe… de societate. Căci o societate a cărei ultimă preocupare este cea pentru lectură te marginalizează dacă ești ”citit”.

În era consumistă cărțile se consumă, nu se aprofundează. O carte consumată e o carte ”depășită”.

Cu cât cei care au mai mulți bani și mai multă putere sunt mai puțin citiți, cu atât cărțile ”valorează” mai puțin: cine are nevoie de ele? de vreme ce se poate trăi ”bine” și fără?!Fericiți cei săraci cu duhul și bogați la pungă!

O lume agramată are mai multe șanse să se conserve în forma în care e. Transformările culturale și sociale se produc prin lectură. Nu citești nu ai idei. Iei lucrurile așa cum ”sunt” și ai impresia chiar că și sunt așa…

Sunt din ce în ce mai mulți autori. În ”clasa” oamenilor de cultură numărul celor care scriu l-a depășit cu mult pe cel al cititorilor. Ca să apuci să scrii lucruri ”vandabile” sau care să îți asigure existența (tratate academice de exemplu) nu mai ai vreme de citit. Cu cât se scrie mai mult cu atât se citește mai puțin.

Cei care citesc nu mai pot comunica decât între ei. Prăpastia dintre ce gândesc cei care citesc și cei care n-o fac s-a adâncit prea tare ca să o mai poți ”umple” sau străbate cu ceva. Cei care citesc trăiesc într-o altă dimensiune și într-un alt timp decât cei care nu citesc. Nu sunt nici contemporani nici semeni.

Cei care nu citesc au impresia că citesc parcurgând texte de ziar, gazetă sau magazine cu ilustrații și comentarii. Ei nu mai pot face diferența între fotografie și ilustrație, între artă și imagine delectantă, între decor textual și gândire textuală. Pentru ei toate sunt o apă și un pământ. În lipsa discernământului lectura, fie ea și cantitativ reprezentativă, devine gratuită. Poți citi orice fără să faci distincții de calitate… Bulimia textuală nu poate înlocui introspecția.

Cititul a devenit tot mai anevoios pentru că nu se mai scrie demult în aceeași paradigmă culturală. Fiecare carte are limbaj propriu. Ca să o poți citi cu adevărat trebuie să deprinzi un nou algoritm de gândire. Cine mai are resurse pentru așa ceva?

Cu cât citești mai mult cu atât înțelegi mai puțin. Dar ai de-a face cu oameni care nu citesc și ”știu” totul. Cum să te descurci printre ei?

Lectura ne alienează în loc să ne apropie. Cei care citesc sunt mai conștienți de diferențele inreconciliabile dintre ei decât cei care nu citesc.

O carte e o lume. Cu cât avem mai multe cărți avem mai multe lumi. În afara lor nu ne mai putem înțelege și totuși viața se petrece în afara lor…

Din momentul în care ne-am propus ” să facem bani” din cărți am pierdut bucuria lecturii. Cititul e un scop în sine. Cartea e scop în sine. Noi le-am tratat ca mijloace și uite unde am ajuns! Editurile au devenit societăți comerciale.

În profesiile culturale nu mai contează ce scrii și ce citești și cu atât mai puțin cum! A ajuns să conteze doar cât, dacă vrei o carieră ”prin lectură”, iar acest prin conduce la un proces de industrializare a lecturii. Cu cât dai mai multe citate cu atât ești mai ”credibil”. Poți să nu ai sau să nu îți asumi nici un argument, nici o viziune. Cerința de bază este să fii in-format și nu format, cultivat adică. Și asta în cultură. Practic în meseriile ”umaniste” am ajuns doar să stocăm informație, să o arhivăm, ne-am transformat toți în bibliotecari. Cine scrie cărțile totuși?

Realitatea e construită prin limbaj, dar limbajul cărților din ziua de azi nu mai materializează lumi ci dematerializează lumea…

A citi e o activitate introspectivă. Pe de altă parte trăim vremuri retrospective, prospective și contra-introspective. Extravertirea e lege a supraviețuirii. Dacă nu ”produci” nu exiști, dacă nu te exprimi degeaba citești, dacă nu critici degeaba suferi etc.

O carte bună a ajuns să fie aceea de care îți amintești și a doua zi chiar și doar cu gândul de a o ”desființa”.

Cărțile ne-au făcut oameni, iar noi odată umanizați  le-am făcut terci.

Cărțile sunt vitraliile în care dăm cu praștia ca să nu ne scoatem ochii. Asta e de bine.

N-ai carte, n-ai parte… de polemici, scandaluri de idei, de înjurături inspirate, n-ai parte de agresivitatea intelectualilor cu talent ci doar de violență de stradă, de înjurături banale și de scandaluri domestice sau televizate.

Ce mai înseamnă în ziua de azi o carte? Un copac tăiat, o zi sau două din viața unui cititor. Cu cât scriem și publicam mai mult cu atât contează mai puțin ce scriem. Copacii contează.

A citi e un act mai profund decât  a scrie, spunea Borges. De aceea se scrie atât de ”serios” și se citește atât de superficial.

Advertisements

8 Responses to “Cercul vicios”


  1. 03/02/2012 at 9:58 am

    Excepţională postare!
    Mulţumesc mult!

  2. 04/02/2012 at 9:20 am

    Chiar şi in perioadele de maximă sărăcie am citit. De la anticariat său biblioteci. Nu ai nevoie de bani ca să citeşti, doar de voinţa.

  3. 04/02/2012 at 10:30 am

    imi place articolul tau desi nu sunt 100% de acord cu tine – cunosc oameni cu copii, cu joburi, cu responsabilitati care citesc in mod constant (nu reviste, gazete, stiri despre Vip-uri etc.) si nu o carte pe an…in rest, bravo, asa este:)

  4. 05/02/2012 at 10:05 am

    În facultate, când de-abia aveam bani să trăiesc, citeam ziua şi cartea 🙂 De la bibliotecă, de la anticariate, de la colegii de cămin…
    Cred că, de regulă, cei care au prins drag (dependenţă 🙂 ) de cărţi din copilărie, adolescenţă, vor citi mereu, indiferent de vremuri şi de starea materială, dar cercul vicios este, totuşi, real.

    • 05/02/2012 at 11:14 am

      Si eu cred la fel. Oamenii pot citi, daca vor, imprumutand carti… Sigur ca biblioteca e o alternativa, dar de la o vreme bibliotecile nu isi mai permit sa achizitioneze noile carti aparute pe piata. Sunt multe pe care nu le gasesti decat in librarii. Si inca mai faci rost de ele, cumva, second hand sau imprumut sau chiar cadou cum e cazul meu (am noroc cu un prieten avocat care ma aprovizioneaza! :)).Dar la literatura “academica”, la cercetarile recente, adica la “cultura de varf” nu ai acces decat platind. Daca vrei sa scrii o lucrare cat de cat racordata la timpul prezent trebuie sa te abonezi la o revista de spectialitate online, sa devii cotizant al unei biblioteci internationale mai serioase sau al unor magazine stiintifice. Cartile care nu se traduc in Romania nu prea se gasesc nici in biliotecile romanesti. Esti obligat cumva sa le citesti “pe bani” chiar daca nu le cumperi.
      Iar daca te intereseaza domenii de nisa sau ne-consacrate in Romania e aproape imposibil sa faci rost de materiale de studiu aici…
      Probleme deci.

      Saraca lipita am fost, asa sunt si acum si nici nu intrevad vreo posibilitate de inavutire in viitor.

      🙂


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: