Archive for November, 2012

19
Nov
12

Hrană pentru zei

 

Ziua în care se taie porcii e zi de sărbătoare la neamuri ca al nostru.

Are loc un ritual întreg în jurul crimei, chesiunea nu se întâmplă așa oricum.

Porcul e jertifit cu fast de oameni pentru Zeul Om.

 

Porcul e un animal inteligent și sensibil.

Se uită în ochii tăi, convins că te înțelege,

Convins că știe ce simți, că-ți cunoaște vrerea

E sigur că se bucură de toată bunăvoința și mărinimia ta

 

Oamenii cresc porci pentru carne

Dar porcii cred că Oamenii le dăruiesc din preaplinul inimii pâinea cea de toate zilele

Ei au chiar mai multe motive să creadă în Oameni

Decât au oamenii să creadă în Zei.

 

Porcii își văd zilnic stăpânii : le amenajează cotețul, îi hrănesc, îi răsfață

Le dau până și nume în limba lor zeiască

Până într-o zi când li se face foame.

 

Animalul care s-a uitat în ochii lor, care a crezut în ei și în milostenia lor

Care i-a iubit așa cum nu poți iubi decât o ființă întru totul divină,

Se pomenește în fața cuțitului total derutat

Probabil că în momentul de dinaintea morții porcii devin toți atei.

 

Vânătoarea e un ritual firesc, vânătoarea face parte din natură

Prada știe că e pradă, vânătorul știe că prada îl consideră un dușman de moarte

Vânătoarea nu e câtuși de puțin inumană

Toate speciile se vânează între ele

Dar animalele crescute pentru carne au o altă soartă.

 

Porcul crede în Zeul Om,

El e convins de privilegiul său

Spre deosebire de animalele de pradă, care sunt vânate

El e ocrotit de Om, găzduit de Om în preajma casei

La marginea Paradisului Omenesc.

Porcul crede cu evlavie că e alesul Omului

Așa cum se cred oamenii unșii unor Zei.

 

În ziua de Ignat, are loc schimbarea Omului la față.

În acea zi porcul îi este moralmente superior.

 

Oamenii trăiesc și ei din resturile de la ospețele Zeilor

La periferia Paradisului Ceresc

Plini de recunoștință și evlavie

Unii se închină Frumuseții, alții Dreptății, alții Adevărului.

 

”Spune-mi în ce zeu crezi ca să-ți spun dacă vei crăpa de oroare sau vei muri de revoltă ori te vei îneca în îndoială”…

Unii poate cred în Libertate și pier într-un atac de claustrofobie.

 

Ce altceva sunt înflăcărările noastre,

înălțările noastre, minunatele noastre fantasme

ce altceva sunt viețile noastre

dacă nu hrană pentru zei?

 

Eu cred doar în Muzică și numai Muzica are puteri asupra mea. E singura mea sursă de hrană.

Într-o zi muzica mă va asalta, mă va cotropi, îmi va ghiftui inima,

Va face să încolțească în ea dragostea ca un vlăstar de plantă fermecată.

 

Planta va crește uriașă, înaltă până la cer

Și așa, îmbuibată de dragoste, îmbălsămată în muzică

Ca un porc bine îngrășat,

Inima mea va fi servită pe tavă Zeului

În ziua Ignatului.

 

08
Nov
12

Nimic

                           Motto: Ca într-un poem în care ninge

                                         Cu nostalgia nimănui

Va fi poate o seară de mai sau o dimineață de iunie, cu tei înfloriți
Va fi poate o zi ploioasă, deși în Londra mea niciodată nu plouă
În Londra mea frunzele nu cad, florile nu se ofilesc, nu moare nimeni
Timpul nu trece decât prin limbile ceasurilor
În viața mea nimic nu trece, mai ales timpul
Pentru că mie nu mi se întâmplă nimic

Ne vom întâlni ca-ntr-un poem în care ninge cu nostalgia nimănui
Ca într-o parabolă fără nume proprii
în care tu ești singurul bărbat și eu singura femeie
iar Londra cel mai bun loc de naufragiu într-o lume devastată

Nu se va întâmpla nimic,
Va fi liniște, așa cum e liniște în centrul furtunii
Și o să ne fugărim umbrele ca doi adolescenți prin parcuri în Londra mea în care nu plouă
Tot ce ne leagă e în game majore, țin s-o spun, deși nu înseamnă nimic.

N-ai de ce să te temi
Nu ne poate atinge nimic
De la început ne-am înțeles ca două vietăți crepusculare
pentru care nici o lume nu e suficient de încăpătoare
suficient de adevărată
sau de primitoare

O sa îmi arăți un copac, un zid mucegăit și-o sa îmi spui: aici am plâns, aici am fost fericit
pe-aici am trecut de o mie de ori nepăsător, aici m-am sărutat cu o roșcată
ca și cum viața ar fi făcută din întâmplări
ca și cum ar exista vreun fir epic sau vreun deznodământ

În realitate nu se întâmplă nimic și asta e bine
Dar noi imaginăm totul ca și cum întâmplarea ne-ar sculpta destinele
Și atunci când asta credem
încep să cadă frunzele
timpul se revarsă peste limbile ceasurilor
se adună nori de ploaie și plouă și plouă
și nici un naufragiu nu mai e posibil
în lume sau în afara ei.




copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers