Archive for March, 2013

29
Mar
13

make a wish

 

 

Marea ta

 

Eram în India, un proscris

Mergeam pe ulițele zgomotoase pline de zoaie și de cerșetori

Calcutta e foarte vie la orele serii

Îmi târam tistețile printre chiotele maimuțelor și copiiilor flămânzi

Mânjeam tot cerul și pământul cu gândurile mele însângerate

În amintesc totul foarte limpede

De la sunetul pașilor până la foamea care îmi stăpânea inima

Leproșii mi se agățau de brațe, ca niște înecați de o scândură putredă

Eram prinsă în furnicarul acela uman ca o vietate muribundă în năvodul pescarului

Mă durea fiecare chip care îmi traversa retina

 

Nu-mi dau seama de unde, când, cum ai apărut

Mi-ai condus pe niște străduțe întortocheate,

Am intrat într-o casă ce părea gata gata să se prăbușească

M-ai condus în fața unui zid

Un zid vechi din piatră, înnegrit de timp

Ai desenat în aer o fereastră și zidul s-a prăbușit

Dincolo de el era o fereastră adevărată

Prin care se vedeau plaja și marea

O fereastră adevărată prin care putem să evadez din pielea de proscris

Atât de simplu era

 

În ce viață se întâmplă asta, te-am întrebat, în ce viață ?

Când vei reuși tu să mă vindeci de durerea de a privi lumea în față

Cum mă vei salva de mine cu marea ta?

 

Când  m-am trezit simțeam briza mării,

Mirosul greu al străzilor Calcuttei dispăruse

 

Ești doar tu pretutindeni, tu și marea

Trăiesc învăluită în ele ca într-o placentă

 

Dar ori de câte ori închid ochii

Mă pomenesc încolțită de toate acele fețe deznădăjduite,

De mirosul puroiului și al durerii

 

Salvează-i și pe ei cu marea ta, salvează-i!

Nu sunt cu nimic mai demnă de melancolia ta.

 

 

Make a wish

 

Întotdeauna am asociat partea stângă a corpului cu vestul,

Inima mea e mai la vest decât mâna cu care scriu

Pianul meu e lângă fereastra de la apus

Muzica e o plăsmuire a amurgului

 

Cum ar fi să se reverse Altanticul

Să năvălească peste bunii occidentali

și să ne pomenim cu ei migrând spre codrii și câmpiile române…

Cum ar fi ca un dezastru natural să eclipseze criza economică

 

Cum ar fi ca ultimele zile ale Europei să se petreacă undeva în Est

În lumile noastre bolnave,

Hulite de bunii occidentali

Violate de comuniști

Jefuite de capitaliști

 

Cum ar fi ca un asteroid să lovească în plin inima Europei,

Cum ar fi să ne trezim cu toții, brusc, din blestematul vis occidental

Sa ne vindecăm subit de nostalgia apusului

Cum ar fi să mă zbat să-ți fac rost de viză românească

Să ajungă țara asta chinuită pământul făgăduinței…

 

Nu știu dacă poți înțelege cât de nedrept e să fii român

Să te naști român,

Să cari după tine povara românității peste tot în lume

Ca pe un hoit pe care nu te lasă nimeni să-l îngropi, să-l arzi

Ca pe o rană pe care n-ai dreptul să o lași să se vindece

 

Cum ar fi sa ne întâlnim pe un teren neutru,

De exemplu pe lună

Undeva unde să nu mai conteze că tu te-ai născut în buricul pământului

Iar eu la capătul lumii

Că tu ești un exemplar de rasă, iar eu o corcitură dubioasă

Cum ar fi dacă tot ce nu suntem, dar suntem nevoiți să ispășim, ar dispărea ca prin farmec?

 

Cum ar fi o zi fără vize, fără granițe, fără bănci

O zi a anarhiei mondiale

În care să nu mai fim nevoiți să ne semnăm singuri condamnarea la viață silnică

Să ne vindem sufletele

Pentru o ciorbă caldă

Măcar să o facem

În numele de grație al Dorinței

Și nu în numele de hulă al Supraviețuirii…

 

Supraviețuirea e epuizantă, ilogică, obscenă

Dacă dincolo de ea nu mai e nimic

 

Cum ar fi să se întâmple în timpul vieții noastre silnice

Cea mai frumoasă Apocalipă

Să se reverse Atlanticul

Pănă la granițele României

Să te refugiezi aici și să vezi soarele direct din fereastra mea

Să putem vedea împreună toate lucrurile

Și altfel decât printre gratii

 

Cum ar fi sa emigrăm împreună

Pe o insulă inexistentă pe hartă

Pe care nici un satelit n-o dibuiește

Pe care nici o vamă nu o are în grijă

Cum ar fi să nu mai putem circula în spațiu ci doar în timp

Și doar prin puterea minții

 

Toate astea îmi vin în cap

Când îngenunchez în fața Muzicii

Și o implor să facă pentru noi un miracol.

 

 

Cum?

 

Cum va fi lumea atunci când voi pleca

Va fi dimineaţă, amiază , amurg

Va fi o zi senină sau o noapte înstelată

Va ploua ca-n veacul de singurătate

Va ninge, poate, va fi un ger cumplit

Va bate un vânt călduţ de primăvară

Când voi pleca din lume

Va fi linişte?

Mă va plânge cineva?

Se va naşte chiar atunci vreun pui de cârtiţă

Căruia să-i dea un copil numele meu?

Oare atunci va înceta dorul?

Timpul se va opri în loc

Va fi soare

Va fi zgomot

Vor fi lângă mine cei dragi?

Îţi voi putea vedea chipul, dragostea mea

Mă vei ţine de mână atunci

Aici sau acolo

Va exista un acolo şi un aici?

 

Îmi va fi frică?

Îmi va fi greu?
Îmi va fi simplu?

Voi adormi? mă voi trezi cu adevărat?
Îţi voi mai recunoaşte numele şi chipul?

 

E tot ce contează de fapt

Să te pot recunoaşte

Să te pot simţi

Să fim, doar să fim…

09
Mar
13

despre iluzii și realitate

Un filosof va prefera întotdeauna o realitate, oricât de supărătoare, unei iluzii, oricât de frumoase.

Un poet va prefera să trăiască frumusețea iluziei, chiar dacă știe care e realitatea.

Un poet filosof va fi întotdeauna un sceptic.

Un mistic va vedea realitatea iluziei și va declara realitatea iluzorie.

Un scientist va numi iluzia irealitate și îi va nega existența.

Un idealist va știi ce e iluzie și ce e realitate, dar își va imagina că poate ridica realitatea la înălțimea iluziei.

Un pesimist va trăi din iluzii condamnând realitatea pentru asta.

Un  realist va blama iluzia pentru nefericirea de a trăi în realitate.

Un  optimist va vedea întotdeauna partea iluzorie a realității cu ochi buni.

Un iluzionist va profita de iluzie pentru a falsifica realitatea.

Un politician va știi să speculeze iluziile altora în beneficiul realității proprii.

Un actor va căuta esența realității în reprezentări ale ei iluzorii.

Un psiholog va explora iluziile pentru a înțelege mai bine realitatea.

Un nevrotic va trăi în realități iluzorii mai urâte decât realitatea.

Un puturos va da întotdeauna vina pe realitate pentru iluziile pe care și le face.

 Un credul nu va ști niciodată să facă diferența între iluzie și realitate.

Un lucid va trata în termeni critici și iluzia și realitatea, regretând că nu-și poate face iluzii.

Un aventurier va considera întotdeauna că iluzia e cea care dă gust realității.

Un fricos se va teme de puterea iluziei și de consecințele ei în realitate.

Un îndrăgostit va miza pe unirea simbiotică dintre iluzie și realitate.

Un înfrânt va vedea în iluzie un sfetnic și în realitate o noapte nesfârșită.

Un prost nu va accepta niciodată ca în realitate și-a făcut iluzii.

Un înțelept va accepta iluziile cu indulgență, fiind exigent doar cu realitatea.

Un raționalist va gândi că iluziile nu sunt decât o formă de orbire în fața realității care poate fi cunoscută doar pe cale rațională.

Un onirist va spune că doar iluziile ne vorbesc despre natura noastră reală.

Un trăirist va afirma că iluziile fac parte din realitate.

Un moralist va spune că iluziile au părți rele și părți bune, dar nu pot fi schimbate, în schimb realitatea da.

Un estetician va descifra în iluzii un vibrato estetic mai relevant decât cel al realității.

Un manelist va fi convins că numai proștii își face iluzii, că deșteptii e realiști.

Un avocat bun va ști cum să facă realitatea să pară iluzorie și iluzia reală.

Un  bigot va confunda iluzia cu credința și realitatea cu certitudinile lui.

Un logician va căuta să dea definiția iluziei ca să poată spune ce e realitatea.

Un nebun va confunda iluzia cu realitatea și uneori îi va tihni, alteori nu.

Un socialist va lupta pentru eradicarea iluziilor capitaliste în numele unei realități mai bune pentru săraci.

Un capitalist va lupta pentru exploatarea iluziilor săracilor în numele unei realități mai bune pentru bogați.

Un liberal va ataca iluziile socialismului, invocând realismul. Un socialist va demonstra că realitatea se prezintă inacceptabil sub influența liberalismului și că o utopie nu e neapărat o iluzie.

Pentru un fanatic iluziile lui sunt mai importante decât realitatea celorlalți.

Pentru un pacifist nu mai contează diferența dintre iluzie și realitate dacă oamenii sunt dispuși să-și scoată între ei ochii încercând să le distingă.

Un orgolios va ține ca iluziile lui să fie mai realiste decât ale altora.

Un paranoic va suspecta întotdeauna că-n realitate cineva conspiră să-i creeze iluzii.

Un bețivan va zice să e mai bine să-ți faci iluzii și să te ciocnești de realitate treaz fiind decât mahmur.

Un vizionar va știi să prezică realitatea studiind iluziile oamenilor.

Un teolog va decide să sacrifice realitatea, oricare ar fi ea, în Numele iluziei.

Un bancher va exploata iluziile oamenilor în favoarea realității lui.




copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers