12
Sep
14

Plăți

Febră

Nu spune nimic. Mai ales nu încerca să mă vindeci.
Nu vreau să mă vindec.
Muzica e singura formă de durere care nu e nedreaptă, abuzivă, absurdă.
Oare cum iubesc surzii? Sa fie mai fericiți decât noi?!

Nu se pot face pacte cu muzica.

Poți face orice din muzică
O poți îngropa sub tone de beton armat,
O poți târî prin noroaie și pe fronturi de luptă,
O poți transforma în gumă de mestecat sau în plastic,
În lumină de neon
O poți ascunde sub preșul unor întâmplări fără consecințe,
dar ea continuă să te doară ca și cum nici nu s-ar sinchisi că vrei s-o distrugi.

Diferența dintre zei și oameni e că oamenii n-au nici o putere asupra zeilor.

Nu te poți vindeca de muzică decât prin muzică. Asta știa Schubert preabine.

Nu e nimic veșnic în afară de muzică.
Noi suntem muritori, cuvintele noastre sunt muritoare,
Dorințele noastre se sting mai repede ca fitilul unor lumânări.

Dar nu vreau să-ți vorbesc despre întâmplare, derută, risipă
Ci despre momentul în care
Pentru câteva clipe
Vom fi una cu muzica.

Puteam să fim doi copaci, te-ai gândit?

cello.girl.3

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Plăți

Fiecare om are prețul lui. Aș putea renunța pentru totdeauna la muzica de cameră a lui Beethoven pentru o zi cu tine
Aș putea trăi într-o lume fără nici un strop de verde în contul unei vacanțe cu tine.
Ne-am obișnuit să plătim totul înzecit.
Ne-am obișnuit cu durerea, cu frica, cu înfrângerile.
Nici nu știm cum să ne purtăm cu fericirea, ne fâstâcim în fața ei, roșim ca niște adolescenți intimidați.
Ne-am obișnuit cu îndoiala, cu neputința, cu interdicțiile.
Ne-am obișnuit să plătim totul.

Ne-am obișnuit să plătim cu ani durere
Fiecare dorință.

 

Prima întâlnire

Era ora când veneau îngerii să ridice gunoiul
În ziua când numai însinguraţii şi vagabonzii circulă pe străzi
În singura seară când nu aveai nimic util de făcut
Ploaia ne însoţea ca un câine
Care e anotimpul tău preferat
Ce cărţi îţi plac ce oameni şi ce muzici
Lacrimile mele îţi acopereau retina
Surâsul tău îmi mijea în colţul buzelor

Mâine vom fi mai străini cu o zi
Peste o lună zâmbetul meu ţi se va şterge din minte
În locul lui va rămâne doar o pată alburie
Peste un an vom bea bere împreună vom fi tovarăşi
Ne vom împărtăşi unul altuia bărbăteşte
Vom sărbători împreună înfrângerea femeii din mine
Vom fi mai bogaţi cu o iubire ratată

În tot cazul în noaptea asta voi fi fericită
Te pot adora fără scrupule
Fără să trebuiască să inventez sofisme să încropesc minciuni
Care să mă scuze în ochii mei
În noaptea asta voi fredona în toate gamele prima noastră întâlnire
O voi frământa ca pe-o lavă, îmi voi face din ea amulete
O voi descompune cadru cu cadru şi-o voi reasambla după pofta inimii
Nimic nu se compară cu o noapte de fericire în care totul pare posibil
O noapte în care mă pot lăfăi într-o dragoste nou nouţă imaculată

În noaptea asta voi dormi împreunată cu umbra ta
Până la ora când vin gunoierii să ridice îngerii.

 

Partaj

Să zicem că ne despărțim.
Cum crezi că ar putea decurge partajul?
Pe Schubert și pe Schiele nu-i dau.
Pe Hesse poți să-l păstrezi. Pe Elgar ți-l iau.
Pe Miro îl împărțim, o lună e preferatul tău, o lună al meu.
Cu Focillon nu m-am gândit ce facem.
Ție-ți las sunetul valurilor,
Eu îmi iau zăpada, apusurile de iarnă și îmbufnarea ta.
O să îți las ție răsăriturile. Toate. Le meriți.
Nu nu putem fi mai împreună de atât, zici.
Ba putem.
Nu putem.
De data asta sunetul viorii e transparent, n-are nici o culoare.
Tu îl vezi alb probabil.
Întotdeauna te refugiezi în alb când ți-e frică

Muzica ta e albă ca o cameră de spital
Ca un basm inuit,
În care bate crivățul
și îngroapă toate urmele în omăt
O iau eu
Îți las ție sângele.

Îți dau ție focul, cerul și pământul
Eu îmi păstrez gheața, mi-ajunge.

Și o sa mai iau cu mine nimicurile
în care ne-am zdrobit amândoi tâmplele
Până am uitat cine suntem.

 

Materie intunecata

Trecutul e o materie întunecată
prin care plutesc dialogurile noastre
ca niște insule încremenite.
Le vizitez când și când, înduioșată sau cu o tristețe de nedescris.

Aș fi putut să fiu femeia care-și bate copilul pe stradă,
bătrâna cerșetoare, tânărul aspirant, doctorul docent, nevasta isterică
Dar am ales să-mi petrec viața semănându-ți.

Simt că se apropie hienele și încep sa ne adulmece urmele.

Fă ceva, dă-mi un strop de prezent
În care să-mi spăl rănile
cu care să-mi sting setea
și să-mi astâmpăr frica.

Sau o fărâmă de viitor ca să pot răbda încă.

Advertisements

0 Responses to “Plăți”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: