Archive for December, 2014

09
Dec
14

Caruselul

 

Era multă lume, forfotă, zarvă
Erau ierburi înalte și catedrale
Erau cetăți cu turnuri înalte

Erau coridoare tăiate în piatră
Poduri și târguri medievale
Sunete tenebroase, atingeri alunecoase,
Priviri calde și reci
Puzderie de chipuri necunoscute
Erau câmpii și văi, coline și piscuri
Era când iarnă când vară
Erau copii care se transformau în adulți
și adulți care se preschimbau în copii

Erau o mulțime de vulpi și de iepuri
Erau o grămadă de măști
Erau bâte și flori uscate și un grup de bărbați îmbrăcați în alb
Erau fete bătrâne care își deșertau sticlele de parfum în mlaștini
Erau puști și trompete pregătite pentru vânătoare

Erau poduri, erau case, erau turnuri și văi,
Erau coline, erau ierburi înalte, din loc în loc erau cuști
Erau porți prin care treceam și care dispăreau în urma mea
Erau chipuri care se topeau și se scurgeau de pe fețe
Erau priviri care mi se înfigeau în piept ca niște pumnale
Erau brațe care se agățau de mine și pumni care mă loveau
Erau nobili și slugi și iscoade, erau o droaie de diplomați
Erau condamnați și călăi și femei în costume de călărie

Erau coridoare de piatră
Prin care alergam fără să știu încotro
Trebuia mereu să mă întorc de unde am plecat
Fără să pricep de ce
Erau înțelepți și fachiri, sfinți și acrobați
Și femei cu picioare foarte lungi
Și toți vorbeau în același timp

Undeva, departe, în sinea mea,
Erai Tu

08
Dec
14

all I want

 

I can hear you tear drops falling over the transparent hull of desires,
I can see your hands sculpting masks into the putrid wood of time
And all I want is to escape from this world
In a drawing of yours made when you were a child…

08
Dec
14

Have you noticed that most logic manics are also control freaks?

05
Dec
14

cuvântul zăpadă

Nu-mi pun decât întrebări retorice de la o vreme
ca și cum aș rostogoli prin zăpadă cutiile de rezonanță ale destinului.

Dragostea e atunci când nu te mai poți întreba, când nu te mai poți îndoi
când nu mai are nici o importanță pentru tine dacă ești savant sau neghiob, înțeles sau nu,
dacă te recunoaște careva dintre armatele trecători care se perindă prin clepsidrele lumii

E atunci când ceea ce numeai cândva ”convingeri proprii” te lasă rece, când nu mai are nici o însemnătate că ți-ai spus odată hedonist sau sceptic, stoic, empirist, liberal sau ateu.

E atunci când înfloresc teii în plină iarnă.

Și nu mai poți urî, când oricât de mult te-ai încăpățâna
orice privire critică, orice judecată îți devin nesuferite, absurde, imposibile…
ai vrea să-ți înmoi buzele în veninul unor cuvinte de hulă la vederea unor apariții oribile
dai să o faci, dar vocea te trădează, gândul îți opune rezistență
nu mai poți numi mitocanul mitocan și zevzecul zevzec

Nici un strop de răutate nu-ți mai încarcă retina,
te uiți înduioșat la toate cele, ca și cum ai privi întreaga lume printr-o fereastră purificiatoare
privești la întâmplare trecătorii și-ți spui: sunt triști ca iubitul meu, fetița aceea are mâini dolofane ca el sau băiețelul acela își încruntă într-un fel sprâncenele care seamănă atât de bine cu al lui
te pomenești tu însăți preschimbată într-un soi de înger, uneori faci minuni
și nici măcar nu te miri cine știe ce
te gândești doar că iubitul tău trăiește pe aceeași planetă
și cerul capătă culoarea privirilor lui

Spui doi și cu trei fac cinci, patru și cu trei fac șapte și de bucuri de aceste adevăruri ca de o pildă a perfecțiunii
te bucuri
că ai două mâini, că iarba e verde, te bucuri imens că există lună și nori

Singurătatea e un răgaz, o zonă crepusculară în care tragi aer în piept și îl respiri cu plămânii lui
durerea o vrei doar pentru tine, în rest totul e pentru el: amintirile fericite, aburul cafelei, liniștea apelor, desenele mai reușite, eșarfa preferată, cele câteva relicve care ți-au rămas din copilărie.

Îți păstrezi ție zgomotul, spaima, așteptarea, dorul, foamea și frigul.
lui nu trebuie să îi fie niciodată frig
niciodată frică

Nu vrei nimic de la el, vrei doar să fii totul, să poți totul
ca să-l faci invincibil și nemuritor
atât de simplă e dragostea
atât de absurdă

Îți închipui că, dacă rostești suficient de puternic cuvântul zăpadă, pe meleagurile lui va începe să ningă.




copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 752 other followers