05
Dec
14

cuvântul zăpadă

Nu-mi pun decât întrebări retorice de la o vreme
ca și cum aș rostogoli prin zăpadă cutiile de rezonanță ale destinului.

Dragostea e atunci când nu te mai poți întreba, când nu te mai poți îndoi
când nu mai are nici o importanță pentru tine dacă ești savant sau neghiob, înțeles sau nu,
dacă te recunoaște careva dintre armatele trecători care se perindă prin clepsidrele lumii

E atunci când ceea ce numeai cândva ”convingeri proprii” te lasă rece, când nu mai are nici o însemnătate că ți-ai spus odată hedonist sau sceptic, stoic, empirist, liberal sau ateu.

E atunci când înfloresc teii în plină iarnă.

Și nu mai poți urî, când oricât de mult te-ai încăpățâna
orice privire critică, orice judecată îți devin nesuferite, absurde, imposibile…
ai vrea să-ți înmoi buzele în veninul unor cuvinte de hulă la vederea unor apariții oribile
dai să o faci, dar vocea te trădează, gândul îți opune rezistență
nu mai poți numi mitocanul mitocan și zevzecul zevzec

Nici un strop de răutate nu-ți mai încarcă retina,
te uiți înduioșat la toate cele, ca și cum ai privi întreaga lume printr-o fereastră purificiatoare
privești la întâmplare trecătorii și-ți spui: sunt triști ca iubitul meu, fetița aceea are mâini dolofane ca el sau băiețelul acela își încruntă într-un fel sprâncenele care seamănă atât de bine cu al lui
te pomenești tu însăți preschimbată într-un soi de înger, uneori faci minuni
și nici măcar nu te miri cine știe ce
te gândești doar că iubitul tău trăiește pe aceeași planetă
și cerul capătă culoarea privirilor lui

Spui doi și cu trei fac cinci, patru și cu trei fac șapte și de bucuri de aceste adevăruri ca de o pildă a perfecțiunii
te bucuri
că ai două mâini, că iarba e verde, te bucuri imens că există lună și nori

Singurătatea e un răgaz, o zonă crepusculară în care tragi aer în piept și îl respiri cu plămânii lui
durerea o vrei doar pentru tine, în rest totul e pentru el: amintirile fericite, aburul cafelei, liniștea apelor, desenele mai reușite, eșarfa preferată, cele câteva relicve care ți-au rămas din copilărie.

Îți păstrezi ție zgomotul, spaima, așteptarea, dorul, foamea și frigul.
lui nu trebuie să îi fie niciodată frig
niciodată frică

Nu vrei nimic de la el, vrei doar să fii totul, să poți totul
ca să-l faci invincibil și nemuritor
atât de simplă e dragostea
atât de absurdă

Îți închipui că, dacă rostești suficient de puternic cuvântul zăpadă, pe meleagurile lui va începe să ningă.

Advertisements

2 Responses to “cuvântul zăpadă”


  1. 1 Claudia
    05/12/2014 at 10:14 pm

    Este seara in care multi primesc dar de la Mos Nicolae. Eu am citit aceasta poezie, am fost impresionata din nou. Cu drag, va doresc sanatate, sentimente din plin si dorinta de a le exprima mereu!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: