Archive for February, 2015

19
Feb
15

absences

I don’t exist

According to all evidences
I don’t exist.
It’s a fact.
I even have scientific proofs to testify it.

I don’t exist in many ways
Nor for the waters or for the birds
Nor for the children of the neighborhood
Nor for the twin pine trees I have planted
Nor for the cats from the roofs
If they don’t miss me it’s because I don’t exist

I’m but a drawing on the pavement
A shadow taming other shadows

Humankind wouldn’t be at all unhappier
If I disappeared
Springtime would continue to rave the world
The sea would keep on drowning ships
The mountains would still have the dinner with the stars
The children would keep on growing and disappearing into adults
The rain would continue to fall over straight or skewed shoulders
The moon would continue to chase the solitude of the damned
If I disappeared all these would be the same and would blindly go on

I don’t exist
And this fact makes me invulnerable
When you don’t exist you cannot fall
You cannot melt into undesired things and beings
You cannot even die
When you don’t exist you are free, like a God

The world lies at your feet like a huge animal
That you can caress or hit with anger
And nobody would ever know

Free like a God

Free like nothingness

Free
Free

Shadow curtain

The world is always hiding behind a curtain
Sometimes the tissue is like vapours other times it’s as hard as rock
Or fine and sleek, as slippery as an eel
Sometimes it seems to be made of the inflammable substance of desire
Or only of shadows

The purpose of every curtain is to transform things into decors
To thrill
To announce a show
You never know what’s behind a curtain, but you imagine things
And sometimes, when it is pulled, only the image of an empty stage appears
You think someone will enter, will say some words, will at least make a gesture
But nothing happens

It takes you a while to understand:
The world is not beyond the curtain
It is the curtain
The veil
The waiting
The skulk
The qualm
The restlessness
The bustle
The patience
The light that slowly goes out

You realize that the role of the curtain
Is not to unveil something
But to prepare you
For the encounter

With the absence of the show

 

06
Feb
15

Ca doi soldați

 

Mâinile murdărite de sânge și amar
Mângâie cerul încă o secundă
Și ne privim în ochi ca doi soldați
Care-și dispută într-o luptă cruntă
Lumina răsfirată pe-o buză de pahar
Tăcerea păsăsilor, ploaia cea mai sumbră
Privirea ni se lasă în jos, înfrântă
Tăcem ca doi bătrâni însingurați
Ce-și strâng la piept păpușile de umbră

 

06
Feb
15

ai făcut întotdeauna alegerea greșită.

Să fii mereu același să cazi în picioare să fii generos să fii modest, dar sa îți cunoști valoarea și totodată mereu sincer, să nu te lași călcat în picioare, dar să nu jignești pe nimeni, să nu îți pierzi cumpătul, dar să-ți cântărești nimicnicia dimineața la prânz și seara, să iubești cu îndârjire, să nu îți neglijezi propria persoană, să ai curaj sa nu te minți să ai inspirație să visezi să fii realist sa nu trișezi sa nu trădezi nimic din ce ești ca și cum ai știi preabine cine ești dintotdeauna pentru totdeauna, să nu te schimbi, dar să evoluezi, să nu te contrazici, să fii responsabil și totodată entuziast, să te bucuri de viață, să iei totul în serios, să comunici să spui adevărul, fără să fii vreodată exhibiționist toate aceste imbecilități atroce și prețioase sfaturi contradictorii ne sunt îndesate pe gât cu furtunul, cu pâlnia, cu trompeta, ne sunt bătute în creier cu ciocanul din copilărie și până în zilele noastre pretutindeni în scoală, la piață, pe scara împuțită a blocului, la televizor, la academie, la biserică, amin. Sănătate să fie!

05
Feb
15

Something good

You were but a child and nobody warned you
The ones who loved you told you NO but in a way that sounded like a “Must not”
Most pals told you instead: “don’t be silly, come here, it’s something good for you”
You were but a poor loony, fragile and sensitive like a jellyfish
The first time you were scared to death, you swore you wouldn’t do it again, no matter what they’d think
The second time was already better, the fear didn’t stab you from behind but caressed your forehead: “you won’t die so easily”

A muse with lyrical hips soothed you: “come, I have something good to give you”
the world was trundling into the night like a glass ball
The voice of the muse was a magic cloak that covered your thoughts and set them asleep one by one
The rain was bursting out of your chest flooding her sights

You were gone most of the time
On more and more lurid pathways
Prisoner of zenith
You deepened into blinding brightness
While the world was trundling into the night
You have no idea when three years passed by

The music sat on your lap and licked your wounds like a gentle beast
The moon used to rise from your temples like a huge, exalted plant
The hunger guided you through the labyrinth of solitude like a protector spirit
In search of something better and better
The world was a simple phantasm that you could rid of anytime
Ten years passed in this way

I’ve always cheated when it came to you
You can be guilty of nothing
You cannot be a yob
You cannot lie
You cannot die

In time, things didn’t turn out so well
Music became a common noun
The moon fell down into a swamp
The rain moved on in other fellows’ chests
And in your own remained but a hole
A trippy gap resembling fear
Like a twin

You cannot turn into this stranger
Whose memory has been swept away by wind,
To whom the night puts a knife in the hand
Ordering him to stab the one you used to be
In the name of The Holy Present

I run my fingers over the frozen surface of the mirror
Some gleams of your old smile sprouted on my lips
A whit of your lost sight seeped into my eyes
I don’t want to admit this is the only way I can still save you

I should be able to tell myself the truth and to take it on
But you are “something good” for me
You cannot be this tyrant that keeps on telling
Again and again

“I have something good for you” to the poor lunatic
Locked in the darkness of a dream without exit

05
Feb
15

Roundabout

Picture 045

There were many people, clatter, uproar, bustle,
There were high grasses and cathedrals,
There were citadels and big towers
And many corridors of stone
Bridges and medieval boroughs
Shady sounds and slithering touches
Cold and warm glances
Plenty of unknown faces
There were flat fields, hills and peaks
It was winter and in next moment it was summer
There were children turning into adults
There were adults turning into children

There were many foxes and rabbits
There was a big crowd of masks
There were coshes and dried flowers and a group of men dressed in white
There were old maids emptying their perfume bottles into swamps
There were guns and trumpets for hunting
There were bridges, there were houses, there were towers, and valleys,
There were high hills and mounds, there were all kind of grasses,
There were cages here and there

There were gates that disappeared as soon as I passed through them
There were melting faces, flowing on the pavement
There were gazes sinking in my chest like daggers
There were arms hanging on to me and fists punching me
There were noblemen and servants and spies
There were men sentenced to death and executioners and women dressed for hunt

There were corridors of stone that I was running through
I didn’t know where I was running
I had to turn back over and over again
I had no idea why

There were wise men and fakirs, saints and acrobats,
There were women with very long legs
There were warlocks and diplomats and policemen
Important political figures
And they were all talking at the same time

Somewhere, far away, inside me
There was you…

 

04
Feb
15

răscruce

 

Mai sunt și momente de răscruce
când intri în panică
și atunci
cazi în genunchi și te rogi zeului

fii bun și lasă-mi doar o realitate și nici o opțiune de a evada

03
Feb
15

o anti-teorie a libertății

Nici o formă de gândire morală nu poate avea fundamente dacă nu se întemeiază pe o axiomă a libertății, dar libertatea nu se lasă prinsă, definită, încastrată într-o formulă echivocă.
Domeniul libertății este mult prea vast și contradictoriu, e un teren instabil, nisipos. Libertatea nu are fundamente, este ea însăși fundamentul oricărui sens, al oricărei valori, al oricărui demers creativ.
Ca să definești libertatea ar trebui să procedezi reducționist, să-i negi o parte din manifestări sau să-i mai tai din libertăți, să o înghesui într-o viziune univocă.

Libertatea nu este ceva anume, nu e nici mijloc, nici scop, nici cale, e un climat care face posibilă bucuria de a trăi. Obiectul libertății e relativ și transmutabil: pentru fiecare libertatea înseamnă, într-un anumit moment, altceva. Libertatea își schimbă forma, conținutul, sensul, de la un moment la altul, de la o situație la alta: o simțim, știm ce e, dar nu se lasă cunoscută și definită; se strecoară prin orice sită a gândirii, oricât de fină… Spui ”sunt liber” ca și cum ai spune imi vine să dansez sau să cânt, mă simt in largul meu, neîngrădit. Te gândești la libertate ca la o lipsă de constrângere, de orice fel, interioară sau exterioară. Vine apoi un moment în care libertatea îți pare tocmai puterea de a-ți reprima imboldul de a da cu pumnul, nevoia de a scrâșni din dinți sau chiar de a suferi. Îmi reprim acest impuls agresiv, deci sunt liber. Îmi înfrâng resentimentul, sunt liber.

De multe ori produsele gândirii și ale logicii îi apar sufletului ca un corp străin și atunci te simți îndreptățit să vezi transgresarea lor ca pe o formă de e-liberare. Toate acele conținuturi impersonale ale minții sunt un travesti al sinelui într-o formă de manifestare adeseori limitativă și stânjenitoare. Dar acest travesti poate fi consecința unei alegeri, deci a unei libertăți. Cât de proprie mai e acea voce extravertită și reificată care ajunge să acopere vocea intimă și să o substituie în virtutea unei de-liberări intime totuși? Ceea ce se cerne și discerne în noi în condiții de libertate este întotdeauna demn de asumat ca fiind ”propriu” sau definitoriu pentru imaginea de sine? Alegerea de a te exprima impersonal e un exercițiu al libertății care îți anulează vocea proprie. În aceste condiții dedublarea e act de libertate. Te supui autocenzurii, ești liber. Dar libertate este și în refuzul de a vorbi o limbă străină, exterioară, stereotipă, o limbă moartă. Libertatea ca expresie necenzurată.

”Sunt liber, n-am nimic de dovedit”, îți spui, dar e la fel de îndreptățit și cel care se simte liber să demonstreze sieși sau celorlați ce are el de demonstrat.

Libertatea ca mod de a trăi fără nici un țel, ca formă de vagabondaj spiritual.

Libertatea ca pierdere a contrololui și libertatea ca exercitare a lui.

Libertatea ca auto-contrucție și libertatea ca de-construcție de sine.

Libertatea de a fi tu ”însuți” sau de a-ți declina orice identitate (refuzul de a-ți asuma una).

Libertatea ca sentiment al independenței. Libertatea ca acțiune neîngrădită de clișee, uniforme și obligouri.

Libertatea ca triumf al individualului asupra impersonalului și al particularului asupra generalului.

Libertatea ca triumf al experienței și simțirii asupra logicii și raționamentelor sau ca triumf al raționalității asupra simțirii.

Libertatea ca înțelegere și capacitate de înțelegere și libertatea ca refuz al înțelegerii.

Libertatea ca posibilitate de alegere. Libertatea ca lipsă de constrângere și ca mișcare necondiționată.

Libertatea ca mijloc de a obține ceea ce vrei. Libertatea ca acces neîngrădit la plăcere. Libertatea ca plăcere necondiționată.

Libertatea ca măsură, simț al măsurii și control asupra acțiunilor proprii. Libertatea ca putere asupra celorlalți (exercitare a controlului). Libertatea ca dorință de a pierde controlul…

Libertatea ca liber arbitru și libertatea ca simț al destinului: sunt liber să îmi urmez sau să îmi sfidez soarta. Libertatea ca triumf al destinului interior asupra celui exterior.

Libertatea de a te supune și libertatea de a te revolta.

Libertatea ca negație a oricărui adevăr și a oricărei cunoașteri posibile și libertatea ca afirmare a unui adevăr sau a credinței în posibilitea de a cunoaște adevărul. Libertatea de a te îndoi și libertatea de a trece dincolo de îndoială.

Libertatea de a fi sincer și libertatea de a disimula.

Libertatea de a pune întrebări și libertatea de a eluda orice întrebare.

Cine decide cine sunt și cum sunt? Cine este cel care mă visează și cine este visătorul din mine? Și cât de liber este acest ”Eu” care îmi pune oglinda în față și cât de liberă privirea care scrutează imaginea din oglindă?

etc
etc




copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 752 other followers