02
Feb
15

Ceva bun

Nu erai decât un băiețel și nimeni nu te-a prevenit
Cei care te-au iubit ți-au spus doar un ”nu” răspicat care suna ca un ”trebuie”
Dar cei mai mulți ți-au spus: ”nu fii prost”, ”vino cu mine, am să-ți dau ceva bun”
Nu erai decât un biet lunatic, fragil și sensibil ca o meduză
Prima oară te-ai temut c-o să mori, ți-ai jurat că nu mai faci, că o să-i lași să creadă ce vor

A doua oară  a fost déjà mai bine, frica nu te-a mai înjunghiat pe la spate
Ci te-a mângâiat pe frunte, ”lasă că nu mori tu așa ușor”

O muză cu picioare lirice te-a liniștit, ți-a zis și ea ”vino cu mine, am să-ți dau ceva bun”
Lumea se rostogolea în noapte ca o minge de sticlă
Vocea muzei era o mantie fermecată care își învelea gândurile și ți le adormea rând pe rând
Ploaia țâșnea din pieptul tău și îi inunda ei privirea

Tu erai mereu plecat
Pe drumuri tot mai ademenitoare,
Prizonier al zenitului
Te afundai într-o lumină orbitoare
În timp ce lumea se rostogolea departe în noapte
Nici nu știi când au trecut trei ani

Muzica se așeza în poala ta îți lingea rănile ca un mamifer blajin
Luna răsărea din tâmplele tale ca o floare exotică, uriașă,
Foamea te conducea ca un spirit protector prin labirintul singurătății
În căutarea a ceva din ce în ce mai bun
Lumea era o simplă închipuire de care te puteai oricând dispensa
Au trecut așa zece ani

În ce te privește întotdeauna am trișat
Tu nu ai cum să fii vinovat
Tu nu ai cum să fii un derbedeu
Tu nu ai cum să minți
Tu nu ai cum să mori

Ar trebui să îmi pot spune adevărul și să mi-l însușesc
Dar tu ești pentru mine ”ceva bun”

Cu timpul
Lucrurile au căpătat o întorsătură nefastă
Muzica a devenit un substantiv comun
Cerul a căzut într-o mlaștină
Ploaia s-a mutat în pieptul altora
Iar în al tău n-a mai rămas decât un gol amețitor
O amorțeală
Soră cu frica

N-ai cum să te transformi în acest străin
Căruia vântul i-a măturat amintirile
Căruia noaptea îi pune un pumnal în mână
Și-i poruncește să-l înjunghie pe cel care ai fost
În numele Sfântului Prezent

Îmi plimb degetel peste suprafața de gheață a oglinzii
Câteva licăriri din surâsul tău de demult mi-au încolțit mie pe buze
Un strop din privirea ta dispărută mi s-a prelins în pupile
Nu vreau să cred că doar așa te mai pot salva

Tu nu ai cum să fii acest satrap
Care-i spune mereu ”am să-ți dau ceva bun” bietului lunatic ferecat
În bezna unui vis fără ieșire

Advertisements

0 Responses to “Ceva bun”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: