03
Feb
15

o anti-teorie a libertății

Nici o formă de gândire morală nu poate avea fundamente dacă nu se întemeiază pe o axiomă a libertății, dar libertatea nu se lasă prinsă, definită, încastrată într-o formulă echivocă.
Domeniul libertății este mult prea vast și contradictoriu, e un teren instabil, nisipos. Libertatea nu are fundamente, este ea însăși fundamentul oricărui sens, al oricărei valori, al oricărui demers creativ.
Ca să definești libertatea ar trebui să procedezi reducționist, să-i negi o parte din manifestări sau să-i mai tai din libertăți, să o înghesui într-o viziune univocă.

Libertatea nu este ceva anume, nu e nici mijloc, nici scop, nici cale, e un climat care face posibilă bucuria de a trăi. Obiectul libertății e relativ și transmutabil: pentru fiecare libertatea înseamnă, într-un anumit moment, altceva. Libertatea își schimbă forma, conținutul, sensul, de la un moment la altul, de la o situație la alta: o simțim, știm ce e, dar nu se lasă cunoscută și definită; se strecoară prin orice sită a gândirii, oricât de fină… Spui ”sunt liber” ca și cum ai spune imi vine să dansez sau să cânt, mă simt in largul meu, neîngrădit. Te gândești la libertate ca la o lipsă de constrângere, de orice fel, interioară sau exterioară. Vine apoi un moment în care libertatea îți pare tocmai puterea de a-ți reprima imboldul de a da cu pumnul, nevoia de a scrâșni din dinți sau chiar de a suferi. Îmi reprim acest impuls agresiv, deci sunt liber. Îmi înfrâng resentimentul, sunt liber.

De multe ori produsele gândirii și ale logicii îi apar sufletului ca un corp străin și atunci te simți îndreptățit să vezi transgresarea lor ca pe o formă de e-liberare. Toate acele conținuturi impersonale ale minții sunt un travesti al sinelui într-o formă de manifestare adeseori limitativă și stânjenitoare. Dar acest travesti poate fi consecința unei alegeri, deci a unei libertăți. Cât de proprie mai e acea voce extravertită și reificată care ajunge să acopere vocea intimă și să o substituie în virtutea unei de-liberări intime totuși? Ceea ce se cerne și discerne în noi în condiții de libertate este întotdeauna demn de asumat ca fiind ”propriu” sau definitoriu pentru imaginea de sine? Alegerea de a te exprima impersonal e un exercițiu al libertății care îți anulează vocea proprie. În aceste condiții dedublarea e act de libertate. Te supui autocenzurii, ești liber. Dar libertate este și în refuzul de a vorbi o limbă străină, exterioară, stereotipă, o limbă moartă. Libertatea ca expresie necenzurată.

”Sunt liber, n-am nimic de dovedit”, îți spui, dar e la fel de îndreptățit și cel care se simte liber să demonstreze sieși sau celorlați ce are el de demonstrat.

Libertatea ca mod de a trăi fără nici un țel, ca formă de vagabondaj spiritual.

Libertatea ca pierdere a contrololui și libertatea ca exercitare a lui.

Libertatea ca auto-contrucție și libertatea ca de-construcție de sine.

Libertatea de a fi tu ”însuți” sau de a-ți declina orice identitate (refuzul de a-ți asuma una).

Libertatea ca sentiment al independenței. Libertatea ca acțiune neîngrădită de clișee, uniforme și obligouri.

Libertatea ca triumf al individualului asupra impersonalului și al particularului asupra generalului.

Libertatea ca triumf al experienței și simțirii asupra logicii și raționamentelor sau ca triumf al raționalității asupra simțirii.

Libertatea ca înțelegere și capacitate de înțelegere și libertatea ca refuz al înțelegerii.

Libertatea ca posibilitate de alegere. Libertatea ca lipsă de constrângere și ca mișcare necondiționată.

Libertatea ca mijloc de a obține ceea ce vrei. Libertatea ca acces neîngrădit la plăcere. Libertatea ca plăcere necondiționată.

Libertatea ca măsură, simț al măsurii și control asupra acțiunilor proprii. Libertatea ca putere asupra celorlalți (exercitare a controlului). Libertatea ca dorință de a pierde controlul…

Libertatea ca liber arbitru și libertatea ca simț al destinului: sunt liber să îmi urmez sau să îmi sfidez soarta. Libertatea ca triumf al destinului interior asupra celui exterior.

Libertatea de a te supune și libertatea de a te revolta.

Libertatea ca negație a oricărui adevăr și a oricărei cunoașteri posibile și libertatea ca afirmare a unui adevăr sau a credinței în posibilitea de a cunoaște adevărul. Libertatea de a te îndoi și libertatea de a trece dincolo de îndoială.

Libertatea de a fi sincer și libertatea de a disimula.

Libertatea de a pune întrebări și libertatea de a eluda orice întrebare.

Cine decide cine sunt și cum sunt? Cine este cel care mă visează și cine este visătorul din mine? Și cât de liber este acest ”Eu” care îmi pune oglinda în față și cât de liberă privirea care scrutează imaginea din oglindă?

etc
etc

Advertisements

1 Response to “o anti-teorie a libertății”



Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: