20
Sep
15

Reveria, ca formă de rezistență socială

Contextul social actual ne ține, legați prin toate ligamentele și cartilagiile posibile, de o exterioritate care ne e livrată cu titlu de realitate. Suntem sugestionați că asistăm la un spectacol al realului care nu trebuie ratat, suntem distribuiți în rolul de spectatori cu toată forța mediatică a sistemului. Lumile noastre interioare sunt luate în stăpânire încet, încet de comediile care se joacă pe scena mundană, mintea ne e colonizată de către personajele sau intrigile care se derulează în lumina reflectoarelor. Nu doar spațiul nostru intim este invadat de cel public. Însăși viața lăuntrică ne este cenzurată, redusă, asediată de convulsiile exteriorității. Lumea însăși e un balaur care se zvârcolește în fiecare dintre noi, acoperindu-ne vederea spre interior (spre orizonturile proprii!) cu una dintre nenumărate sale cozi, fețe sau suprafețe.

Izolarea devine o sarcină din ce în ce mai grea, în condițiile în care aproape orice mediu interuman a devenit o tribună. Suntem forțați să asistăm la spectacolul social, legați de scaune, hipnotizați, drogați sau duși de nas, nu contează, totul e să ne asumăm rolul de spectactori, martori sau comentatori, de juri sau de avocați. E ”rușinos” să nu fii informat,!” să fii pe altă lume”. Priza la realitate a devenit măsura ”bunei cuviințe” civice, pildă a moralității elementare.

Refuzul de a participa la spectacol, ca martor sau critic te face suspect de ”autism” sau chiar de ceva mai rău… Ți se cere, cumva, să migrezi cu toată energia vitală de care dispui spre exterior, să participi plenar la existența lumii, jenându-te de faptul că încă ai un no-man’s land al tău. Ca și cum preocuparea pentru viața interioară, proprie sau a altuia, ar fi un sacrilegiu social, un act de imoralitate, o trădare a unei cauze ”nobile”, colective… Suntem invitați să fim cât se poate de critici și de analitici, de sinceri și de spontani, să fim cât mai vocali și cât mai vehemenți în privința spectacolului mundan, doar să nu alunecăm, cumva, spre interior. Tot ceea ce ține de investigarea și asumarea interiorității a devenit, dacă nu problematic, în tot cazul proscris.

Pe de altă parte nu putem evada din sălile de spectacol decât migrând spre interior, nu există decât refugii interioare. A opune rezistență sistemului și a fi rebel, în acest moment, înseamnă să adormi în tribune sau să te detașezi, să reușești să te desprinzi cumva de vacarmul din jur și de tevatura din scenă și să-ți visezi visul propiu, să-ți joci în minte piesa pe care o vrei.

Reveria e o formă de rezistență socială. A fost întotdeauna cea mai mare libertate. Una pe care nici un sistem nu ți-o poate înstrăina.
Visul e un miracol, sugera Marguerite Yourcenar în povestea lui Nathanael, Un Om Obscur, visul, mai ales cel lucid, este dovada palpabilă ca iubim un om sau un lucru, pentru că îi dedicăm substanța noastră interioară, clipele noastre inime, tot ce avem mai bun.

Advertisements

0 Responses to “Reveria, ca formă de rezistență socială”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: