02
Jan
16

Despre vulgaritate

Citesc din Henry Miller despre moarte și creație și îmi vine în minte răspunsul pe care îl caut demult, într-o direcție greșită.

Ce e vulgaritatea?
E atât de evident.
E un mod de a reprezenta lucrurile ca și cum n-ar exista moarte, ca și cum ar putea cineva trăi, altfel decât într-o inconștiență bovină, într-o deplină seninătate, fără regrete, fără nici un strop de melancolie. Da, vulgaritatea e o expresie a ceva, orice, din care a fost extrasă melancolia.Vulgaritatea e barbaria de a pretinde că se poate trăi fără durere. Maniheismul care pretinde că e posibil să cerni bucuria de angoasă și iubirea (care e în esență atașament și implicare) de suferință e teribil de vulgar. Ușurința cu care li se prescriu poeților anti-depresive e o pildă de vulgaritate.
E sclipiciul din ochii care te țintuiesc din reclame, rânjetul din pozele în care câte o divă sau câte un filfizon profesionist încearcă să te epateze cu o bună dispoziție de o platitudine care îți dă frisoane, vulgaritatea e parada de vorbe de duh care circula pe facebook, încadrate în chenare colorate, e excesul de curtoazie și politețe, risipa de complimente cu care oamenii se apără unii de alții și de eventualitatea unei tentative reale de comunicare, vulgară e încercarea cronică de a deforma și camufla un adevăr existențial incompatibil cu utopiile progresiste în care specia se afundă din ce în ce.
Vulgaritatea e acea minciună existențială cu care se sedează cei mai mulți ca să atingă culmile ignoranței. Nu e ușor să fii întru totul calm și să plutești ca un norișor pufos peste lume și viață, nu e ușor să fii complet lipsit de agresivitate, de tensiunea minimală a unor stări tulburi, e cumva contranatural. Această pasivitate, această amorțire sunt cultură în contrasensul instinctului. Liniștea, pe care o predau ca ideal noile mistici de largă circulație e, de fapt, o deturnare a instinctului, o formă de sterilizare lăuntrică. Un instinct bine sedat te face un cetățean model, comod și pentru sine și pentru ceilalți, e limpede. E vulgar felul în care oamenii își reprimă imboldurile naturale într-o luptă penibilă prin care încearcă să-și convingă busola interioară să nu mai indice nordul, ci ce li se spune că e bine…
Aspirația dominantă – comoditatea – nu e înnăscută, e o maladie socială, e o formă de dresaj. Comoditatea ne este livrată prin toate mijloacele mediatice ca aspirație comună și e un surogat de fericire, e o fericire din care a fost extrasă melancolia, deci una vulgară. Moneda de schimb, în această lume a simulacrelor și virtualizărilor și artificializărilor intensive, e acest sedentarism emoțional și mental… Antidepresivul e un element simbol al încercării contemporanilor de a ignora moartea, de a o deplasa într-un plan existențial paralel, de a o segrega, artificial, de viață. O optică modificată, o chimie a creierului alterată și lucrurile s-au rezolvat. Animalul e înfrânt de civilizație. În mod paradoxal, însă, această întemnițare a morții într-un beci, asemeni unui balaur, ținut în chingi, sub cheie, se produce cu prețul mortificării substanței vitale.

Instinctul te menține în alertă, adică viu. Noul hedonism care e, de fapt, un simulacru, te împinge spre comoditate să te îneci în ea, în această mocirlă. Cei mai mulți se prevalează de o formă de reflexivitate și de un fel de a refuza reflecția (pe care unii îl numesc meditație), menite, ambele, să anestezieze acea parte a minții care e conștientă de faptul că viața e o continuă transformare și risipă și pierdere. Ne înecăm în divertisment, melancolia ar fi barca de salvare.
Melancolia te ajută să nu iei nimic în serios prea tare, îți dă simțul măsurii, te ajută să simți adecvat. Un ins vulgar sau predispus la vulgarizări nu are controlul în plan sensibil. El e eminamente logic, în orice împrejurare. Mă gândesc la vulgaritatea pedantului care tratează orice dramă umană ca pe o problemă la care, desigur, el are soluții, a intelectualului care se simte dator să formuleze un punct de vedere critic cu orice ocazie, a fanfaronului care nu se poate abține să dea sfaturi. Animalele au și ele forme de tristețe și melancolie, unele mor de supărare după ce își pierd perechea sau puii. Ele nu sunt niciodată vulgare… Vulgară e încercarea de a contrapune unor sute de mii de anii de evoluție naturală un rahat de raționament ”pozitiv”, tentativa de-a eluda tragismul existenței și de a o conserva prin îmbuteliere, obsesia de a exila așa zisa parte ”întunecată” a vieții undeva într-un no man’s land.
Vulgaritatea își face cuib în ecuația simplificatoare prin care se încearcă neutralizarea stărilor crepusculare sau de criză, a tristeților fără o miză clară în realul contingent. Vulgaritatea e în fuga de ambiguitate, e, de asemenea, în refuzul lipsei de soluții.

Vulgaritatea ca proces de raționalizare a inefabilului, ca mecasnism reducționist.

Cele mai vulgare creaturi – genul de manelist și de pițipoancă – par răzvrătiți împotriva a tot ce nu e cu desăvârșire imanent, a tot ce e umbros, a tot ce se sustrage bunăstării voioase sau voioșiei îndestulătoare. Chiar și nefericiți fiind sau nostalgici, nu pot renunța la cochetăria care îi obligă să arate bine, lăcrimând. Acesti cabotini de vocație sunt sincer artificiali în orice, pentru că suprafața este chiar dezideratul lor: a fi frumos înseamnă a arăta bine, a fi dezirabil înseamnă a nu atinge nici o stridență, nici o acută și nici o abatere de la normă în manifestări și aparențe. Superficialitatea lor nu este un hadicap estetic ci însuși obiectivul. La fel și lipsa de originalitate. Pentru cei cu mare apetit pentru vulgaritate, originalitatea e o deviere.

Virtualizarea lumii contribuie și ea la opera de vulgarizare a expresiei și reprezentărilor. Dacă te uiți la profilurile celor mai mulți dintre utilizatorii rețelelor sociale îți dai seama, pe dată, că omenirea debordează de voie bună și trăiri pozitive și armonie mentală, că o adevărată odă a bucuriei se scrie în rețea.

Și îți mai dai seama că viitorul care ne așteaptă este din ce în ce mai luminos.

Advertisements

1 Response to “Despre vulgaritate”


  1. 02/01/2016 at 10:25 am

    Reblogged this on Priza de hârtie and commented:
    Excelent articol!


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 754 other followers


%d bloggers like this: