09
May
16

De ce îmi place atât de mult Elena Katamira

 

De ce îmi place atât de mult Elena Katamira

Pentru că face un text cu miză politică să sune ca o poezie de dragoste și o fantezie amoroasă ca un text politic. Pentru că reușește să facă poezie din orice.

Pentru că scrie mereu și mereu același poem fără să se repete.

un desen de Elena Katamira

Pentru că poemele ei acopera cumva toate dimensiunile psihismului, redau un fragment de lume sau de viață din toate perspectivele posibile simultan, sunt senzoriale și cerebrale și filosofice și dramatice în același timp și nu trasează vreo ierarhie între aceste falii de reprezentare și proiecție a ficțiunii. Poeziile ei captează și dezvăluie o anarhie primordială a experienței care produce sugetia unei viziuni holistice la pragul unei revelații al cărui obiect se sustrage, însă, înțelegerii carteziene.

Elena Katamira face o poezie ”incalificabilă”, pe alocuri onirică, pe alocuri hiperlucidă și cinică, pe alocuri exploziv-emoțională pe alocuri sadic-realistă.

atât de lucidă
încât aș putea abandona în orice moment
exploziile bipolare din butoanele verzi
fără să mă rănesc nici măcar într-un vârf
de literă
dar omul nu trăiește doar cu adevăruri
și nici nu moare dintr-o lipsă de sens
cât mai am degete
și o existență îndoielnică
primăvară poate să înceapă
oricând
de oriunde

Mi-o imaginez pe ea însăși ca pe fata din poveste, aceea care se prezintă la întâlnirea cu prințul nici călare, nici pe jos; nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, nici trează, nici întru totul adormită.

își iubea zidul
din care uneori
pleca pe jumătate
doar ca să
ne strige
pe numele
mic

                                                                                                                              grafică de Elena Katamira

Versurile ei au gradul optim de ambiguitate și sunt semi-figurative, nu întru totul abstracte, nu  tocmai explicite cu privire la propriul obiect de referință. Există un vag filon epic al poeziilor, dar epica aceasta este una infratextuală nu trans-texuală, așa cum se întâmplă în majoritatea creațiilor literare, practic inflexiunile textului creează sintagme aluzive care produc sugestia unei întâmplări, a unui fapt trăit, care nu se lasă, însă, dezvăluit în totalitate, ci rămâne cumva suspendat într-o zonă crepusculară a expresiei și simițirii inerent legate de aceasta. Lirismul pe care îl decantează în vers Elena Katamira are ceva din substanțele alchimice, ai zice că e chiar al cincilea element distilat din imixtiunea în doze ideale a celorlalte. Poeziile ei au și foc și pământ și aer și apă nu sunt ficțiunile preponderente ale unui element, ar fi zis Gaston Bachelard.

de ce mi-aș alege o targă să dorm
de ce m-aș înveli cu pături groase
de ce aș vrea să nu mă vadă nimeni când și cum
pământul mi se lipește de ochi
o fetiță clatină cerul
cad îngerii de porțelan se sparg
podeaua înghite totul fără remușcări
vântul e o carte de joc

Este excepțional felul în care Elena Katamira reușește să vobească întotdeauna despre ceva din perspectiva (textuală) cea mai imprevizibilă. Ești convins că citești un poem de dragoste și, dintr-o dată, te pomenești că, de fapt, este un text despre trădarea de sine sau despre absență sau despre un fel de  extaz suspendat în vid. Talentul ei constă în abilitatea cu care creează linii de fugă și mesaje echivoce.

invoc oglinda
un improbabil selfie
oamenii nu te privesc în ochi niciodată
nu știu nu vor nu pot
pentru că aici
suntem ai întunericului
și în întuneric orice oglindă
e doar un obiect oarecare
știm foarte bine
detaliile au ajuns târziu
când cutremurul încărunțise
și toți copacii creșteau la fel
doar un pic mai înalți
nu te gândi la mine
ca la un sentiment
tocmai am ajuns
de partea cealaltă
a unei vieti
în care toate
podurile s-au prăbușit

             desen de Elena Katamira

Advertisements

0 Responses to “De ce îmi place atât de mult Elena Katamira”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


copyright Ilinca Bernea

Motto:

"For moral reasons ... the world appears to me to be put together in such a painful way that I prefer to believe that it was not created ... intentionally."
- Stanisław Lem

"The most henious and the must cruel crimes of which history has record have been committed under the cover of religion or equally noble motives".
- Mohandas K Gandhi, Young India, July 7, 1950

“Organized Christianity has probably done
more to retard the ideals that were it’s founders
than any other agency in the World.”
– Richard Le Gallienne

"I distrust those people who know so well what God wants them to do because I notice it always coincides with their own desires." - Susan B. Anthony

Enter your email address to subscribe to this blog and receive notifications of new posts by email.

Join 752 other followers


%d bloggers like this: